Intre oficial si interzis!

Se spune ca in dragoste si-n razboi totul e permis. Se spune ca dragostea nu cunoste nici rusinea, nici rezerva, dragostea este a doi oameni care-si apartin unul altuia. Pe de alta parte, in iubirea adevarata, ratiunea nu-si mai are loc, daruiesti totul din tine fara sa te gandesti la consecinte sau la cum va evolua relatia pe viitor.

Daca exista regrete, nu mai este loc si pentru daruire. Iubirea este daruita,fara sa fie gandita dinainte! Despre iubirea dintre doi oameni s-ar putea scrie romane intregi. Despre iubirea fata de o alta persoana decat cea langa care ai stat o viata, la fel....Despre diferenta dintre statul de amanta si sotie, foarte multe...

A fi amanta sau a fi sotie?

De ce se rezuma femeile la a fi amante cand ar putea fi sotii sau de ce se multumesc cu statutul de sotie cand pot fi si amante? Greu de explicat in cuvinte! Greu de exprimat si-n sentimente... Nu incerc sa emit judecati si nici nu pledez pentru vreuna din cele doua ipostaze. Nu vreau sa ridic degete acuzatoare spre amante si nici nu vreau sa compatimesc sotiile. Si amanta si sotia au parte de dragoste. Mai mult sau mai putin... Sub forme diferite!

Femeile aleg sa fie amante din mai multe motive: fie din singuratate, fie ca le este frica de un angajament luat pe viata, fie din prea multa iubire, din nevoia de a se simti speciale sau pentru ca pur si simplu... adora sa fie amante. Pentru unele femei a fi amanta este o ipostaza flatanta. Au un motiv in plus pentru a fi mai atragatoare, mai sexy, se simt mai tinere, mai seducatoare, mai sigure pe ele... Au un motiv in plus ca sa fie mai feminine, sa fie ele insele. O amanta nu incearca sa-i fie pe plac partenerului depersonalizandu-se si calcandu-si in picioare principiile de-o viata. 

Ea place fiind este ea insasi... fara sa incerce sa semene cu nimeni. Fara sa se compare cu altcineva. O amanta accepta mai greu compromisurile, iar atunci cand o face este apreciata mai mult decat o sotie. Spre deosebire de sotie, amanta are mai multa libertate. Este capricioasa si nu incearca sa ascunda asta. Iubeste mai mult si stie cum sa iubeasca. O demonstreaza din plin, fara sa exagereze in straduinte. Fara sa sufoce sau fara sa-si strige gelozia. Clipele petrecute cu el pot fi foarte scurte, dar foarte intense. Niciodata nu ajung si exista nerabdarea viitoarelor momente. O amanta traieste in asteptarea lor. Uneori o asteptare perpetua, dar care isi merita fiecare minut... In ipostaza de amanta nu te impiedici de cuvinte precum monotonie, dragoste stinsa sau obisnuinta. Totul e la fel de viu, pasionant si incitant ca-n prima zi.

Atentie insa! Se poate intampla ca amanta sa descopere ca acest joc de-a dragostea devine din ce in ce mai greu de purtat. Si mai periculos. Momentele cu el i se par din ce in ce mai scurte. In clipele in care are nevoie de el, de cuvintele lui de incurajare sau de gesturile lui de rasfat, acesta se intoarce la sotie sau la copii. Incet, incet isi doreste sa nu mai fie cealalta. Brusc vrea sa fi “ea”. Nu mai este dispusa sa-l imparta cu nimeni, cuvantul aventura nu-i mai da fiori pe sira spinarii. Isi doreste sa aiba ce are cealalta. 

Cuvantul “amanta” nu i se mai pare o provocare. Dragostea incepe sa o doara si sa ii provoace suferinta si tristete. Este satula de promisiuni de genul: “o sa o parasesc pentru ca vreau sa fiu cu tine, doar cu tine...” Este constienta ca, in cele mai multe cazuri, acest lucru nu se intampla niciodata.

Sotia, in schimb, se bucura de tot ceea ce-i lipseste unei amante. Este in permanenta alaturi de el. La bine si la rau. O sotie nu se limiteaza doar la statutul de amanta. Unele sotii stiu sa fie si amante. Si mame, si prietene si colege de suferinta si partenere in veselie... Unei sotii nu i se refuza iesiri in societate,de teama ca ar putea fi vazute de nu stiu cine. O sotie este prietena cu prietenii sotului sau, nu este ascunsa si tinuta ca un bibelou de portelan intr-o vitrina. O sotie nu primeste declaratii de dragoste fugitiv si pe ascuns. Toate cartile sunt puse pe fata din momentul semnarii actului minune. 

Se poate intampla insa ca la un moment dat sotia sa renunte la anumite lucruri care inainte constituiau deliciul lumii sale. Incepe sa se obisnuiasca cu el. Il cunoaste atat de bine si el o cunoaste atat de bine, incat apare certitudinea ca nu mai este nimic de descoperit. La inceput era si amanta, acum s-a obisnuit sa fie doar sotie... Este atat de sigura ca va avea parte de dragostea lui pana la adanci batraneti, incat nu mai cauta sa fie alta decat este.

Infidelitatea, un moment crucial

Fie ca a fost o intamplare izolata sau un caz nefericit, infidelitatea nu e sinonima cu lipsa dragostei. Dimpotriva, o a doua sansa care poate deschide calea spre o relatie fericita.

Insa pentru a ajunge la relatia pe care ti-o doresti trebuie sa treci prin mai multe etape care te vor ajuta sa uiti si sa ierti aventura sa.

In functie de cat de grave sunt “acuzatiile”, iti va lua mai mult sau mai putin timp sa ierti infidelitatea. Cel mai important e sa analizezi cu atentie situatia si sa nu il ierti doar pentru ca nu poti suporta singuratea sau parerile celorlalti.

Ia-ti cateva zile de vacanta, pleaca din localitate sau macar din locuinta (daca stati impreuna) si gandeste-te la ce ai de facut. Pentru a te ajuta, ti-am pregatit cativa pasi cheie pe care ii poti urma pentru a ierta un partener infidel:

1. Bilantul relatiei

Inainte de a ierta un partener infidel incearca sa evaluezi relatia voastra. Incearca sa iti amintesti momentele cheie si sa vezi daca relatia voastra merita.

2. Consulta un psiholog

Apeleaza la ajutor din afara atunci cand faci bilantul relatiei tale. O persoana care nu te cunoaste va fi mai echilibrata si te va ajuta sa iti raspunzi singura la intrebarile care te framanta.

Totodata un psiholog te poate consilia, pe tine, dar si pe iubitul tau, in cazul in care sunteti dispusi sa mai oferiti o sansa relatiei voastre.

3. Nu ii asculta pe ceilalti

Sunt sigura ca fiecare persoana din anturajul tau isi va da cu parerea si te va sfatui in fel si chip in legatura cu ceea ce trebuie sa faci. Insa tu esti singura care stie ce e mai bine.

Cu cat ii lasi pe ceilalti sa se implice mai mult, cu atat ai posibilitatea sa regreti alegerile facute.

4. Incearca sa intelegi situatia

Barbatii inseala din motive cu totul diferite de cele pe care femeile le au atunci cand aleg sa fie infidele.

Inainte de a decide daca pui capat relatiei sau ii mai oferi o sansa trebuie sa intelegi contextul in care te-a inselat si ce sentimente are pentru cealalta femeie.

5. Putin timp si spatiu

E foarte greu sa ierti pe cineva in care ai avut atata incredere. De aceea nu trebuie sa te grabesti in a lua o decizie finala. Ia-ti cateva zile libere, mergi in vacanta sau stai la parinti pana cand sentimentele tale se linistesc.

IN CONCLUZIE...

Nu e usor sa treci peste infidelitate,dar uneori...partenerul chiar merita o a doua sansa!

Iubirea si suferinta din iubire!

Daca ne incredem in ceea ce oamenii spun ca traiesc, putem enumera destule suferinte aparent legate de dragoste.

- Suferim pentru ca iubim?

- Suferim pentru ca nu suntem iubiti?

- Suferim pentru ca nu putem iubi?

- Suferim pentru ca nu ne vedem dragostea recunoscuta si apreciata?

- Suferim pentru ca ne facem griji din cauza celor pe care ii iubim?

- Suferim pentru ca ne plictisim de cei pe care ii iubim?

Toata lumea sufera.Totusi, suferinta este intotdeauna individuala. Se simte in interior, ca pe o rana. O rana invizibila insa, pe care nu o poti arata nimanui.Daca e sa facem o descriere a suferintei,vom observa ca este diferita de la individ la individ...deoarece,fiecare o descrie asa cum o percepe! Dar oamenii sunt supusi unei dureri interioare acute, complexe, care cuprinde frica, vinovatie, rusine, mahnire, furie si deznadejde. Suferinta,spun specialistii... incepe cand nevoile noastre cele mai profunde nu sunt îndeplinite. Aceste nevoi sunt: nevoia de siguranta, nevoia de a apartine cuiva, nevoia de a fi recunoscut de ceilalti, nevoia de a insemna ceva pentru cineva, nevoia de a te exprima liber pe tine insuti şi, nu în ultimul rand, nevoia de iubire.Nu este usor sa strapungi zidurile construite de noi pentru a ne izola, proteja, dar, orice gest, orice simtim ca este bine sa facem – reprezinta un pas spre vindecare.Vindecarea necesita curaj – la baza suferintei stau mania, frica şi tristetea. Emotiile blocate vor sa-si croiasca drum spre iesire. De cele mai multe ori insa ele sunt oprite, declansand o stare de amorteala. Această stare de amorteala este rezistenta, iar cand o persoana alege aceasta cale, lumea ei interioara se comprima. Intrucat nici unul dintre noi nu poate spune ca s-a eliberat complet de traumele trecutului...Drumul spre vindecare nu este nici scurt, nici uşor. Important este să vrei! Pentru a porni la drum este nevoie de incredere. Unde poti aceasta incredere? În tine insuti, dar cum acest lucru nu este intotdeauna accesibil, ai nevoie de ajutor. Suntem dispusi sa eliberam cele mai intime si mai ascunse frici atunci când avem un sentiment de incredere, când ne simtim în siguranţa.

Ciclul negarilor si al suferintei trebuie întrerupt. In locul convingerilor negative care au îngrosat peretii inchisorii in care te afli începe sa absorba acele convingeri care subtiază zidurile. Aceasta se cheama atitudine vindecatoare. Fii rabdator si bland cu tine insuti.După ce ti-ai construit un spatiu pentru a avea incredere in tine, acum ai nevoie de altcineva in care sa ai incredere. Vindecarea nu este o lucrare solitara. Cauta pe cineva care este tolerant si isi accepta propriile defecte, care este un bun ascultator si nu-si impune altora judecatile proprii, care este disponibil din punct de vedere emotional.     Oare exista o asemenea persoana în vietile noastre?

Daca nu stim ce este dragostea, cum sa facem sa o recunoastem si sa o deosebim de fenomenele care ii seamana? Astfel, nu putem nici macar sa avem incredere in cineva care pretinde ca poate sau vrea sa ne-o ofere, pentru ca nu putem sti daca ceea ce ne ofera este sau nu dragoste.Ce ne face sa suferim nu este dragostea, nici efectele sale secundare. Daca suferiti pentru ca iubiti asta se intampla pentru ca ceea ce traiti nu este dragoste.

E iubirea...

Ce poate fi mai minunat decat sa iubesti si sa fii iubit in aceiasi masura?
Acea reciprocitate in sentimente,acel raspuns pe care-l primesti de la persoana iubita,non-verbal,dar atat de graitor prin complexitatea emotiilor transmise...

Oare poate defini cineva iubirea?

Multi ar spune ca nu exista o definitie concreta a iubirii,a acestui sentiment,...dar fiecare din noi o definim.Cum? Asa cum o simtim,cum am simtit-o,sau cum ne-o imaginam ca o vom simti atunci cand va apare in vietile noastre.

Poate parea destul de ciudat,deoarece sunt destui oameni care,din nefericire pt ei nu au cunoscut niciodata acest sentiment,din diverse motive!

"Pentru romanticii visatori, iubirea este o forta misterioasa care pune stapanire deodata, pe neasteptate, un sentiment de extaz trait doar o data in viata. 
Iubirea este o problema care implica doar inima, este ceva care nu poate fi inteles, ci numai trait.

Fiecare cauta acea iubire care depaseste dragostea si ura, fiecare dintre noi este in cautarea iubirii. Daca nu, vom fi lipsiti de cele mai mari bucurii ale vietii, vom fi lipsiti de tot ceea ce este cu adevarat valoros. Pasiunea si forta pe care ni le da iubirea in goana de zi cu zi, ne calauzeste pe cararile adesea intortocheate ale sufletului. Astfel, lumea devine mai stralucitoare, mai plina de culoare, mai calda, mai plina de sens.

Cu alte cuvinte, iubirea este un sentiment materializat, stare sufleteasca ce capata puteri demiurgice asupra sensibilitatii omului, inaltandu-l in centrul lumii care, la randul ei, se reordoneaza sub forta miraculoasa a celui mai uman sentiment. 

La iubire, ca si la fotbal, se pricepe toata lumea. Toti avem o parere despre ea, o privim sub diferite feluri. Educatia, experientele trecute, mediul, felul de a gandi, toate acestea fac ca fiecare sa aiba o perceptie unica asupra iubirii. 
A te indragosti poate fi o experienta de o frumusete unica, fara indoiala, sentimentul de iubire fiind incarcat de puritate, de candoare si gingasie, si, altfel spus, "dureros de dulce", dezvaluind trairi nebanuite. 

Povestile si legendele care ne "hranesc" ne arata ca, pana la urma, dragostea invinge totul... ca un nor care vrea sa-si reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-si imprastie parfumul...

Pentru a intelge iubirea, trebuie in primul rand sa fim plini de iubire. Iubirea nu poate exista ca un monolog, ea fiind un dialog armonios."

Iubirea adevarata e ca un trandafir superb, rosu, parfumat, înflorit, dar cu foarte multi ghimpi, care straluceste în lumina soarelui. Daca vrei sa îl ai, trebuie sa îl cultivi. Ca si cel mai priceput gradinar sa-l ingrijesti, sa ai rabdare sa creasca, sa se dezvolte si sa infloreasca, sa îl aperi de geruri si de furtuni, de hoti si de alti daunatori. Mai presus de orice, trebuie sa crezi cu putere ca frumusetea exista si ca o vezi ca se manifesta în viata ta, prin frumusetea unica a acestui trandafir.

 Când va înflori în toata plenitudinea sa, bucura-te de minunea existentei lui, culege-l cu grija, chiar daca vei sângera datorita ghimpilor sai, iar parfumul pe care îl vei obtine, pastreaza-l toata viata, si daruieste din el oricui are nevoie, dar si reteta ta de bun cultivator... si poate un lastar de trandafir, rosu, stralucitor, parfumat, pentru a fi cultiva în gradina vietii oricui va putea deprinde de la tine arta cresterii trandafirilor.
A iubi este o artã, dupã cum si a trãi este o artã. 
Dacã vrem sã aflãm cum sã iubim, sã obtinem mãiestria în aceastã artã, va trebui sã procedãm asa cum se procedeazã când vrem sã învãtãm orice altã artã: muzicã, picturã, dans, arta medicinei sau a ingineriei.

Si totusi, de ce nu mai au oamenii din ziua de azi puterea sa lupte pentru sentimentele lor, pentru iubire? In trecut, cavalerii se duelau pentru iubitele lor, mureau pentru dragostea lor. Astazi oamenii renunta atat de usor la iubire. In goana lor dupa bani, preocupati de cariere, uita sa se mai opreasca o clipa si sa priveasca in sufletul lor. Uita cat de frumos e sa strangi in brate fiinta ce-o iubesti, uita cat de frumos e cand adormi cu capul pe inima persoanei iubite. Sunt sentimente care nu se compara cu nimic, care nu vor putea fi niciodata inlocuite , nici cu un cont de nu stiu cate sute de mii de dolari, nici cu cea mai mare vila sau orice altceva ce tine de partea materiala.

 Sunt sentimente care nu vor putea fi niciodata cumparate, oricat de multi bani am avea. Din pacate, prea multi oameni uita ca in ciuda tehnologiei din ce in ce mai avansate, in ciuda descoperirilor care se tot fac, timpul a ramas tot ireversibil si clipele care trec acum pe langa noi nu mai ni le poate da nimeni inapoi. Si poate peste ani, cand idealurile noastre referitoare la cat de sus putem ajunge in cariera sau cat de gras poate fi contul din banca vor fi atinse, ne vom trezi ca suntem niste batranei singuri care nu au langa ei persoana care ar fi mers pana la capatul pamantului pentru ei doar daca ar fi lasat.
 Privind in urma, iti vei aminti de un mesaj in care iti spunea ca te asteapta, dar tu nu te-ai dus niciodata, de o lacrima care s-a uscat pe-obrazul ei in asteptarea sarutului tau. Iti vei aminti privirea care te implora sa ramai atunci cand ai plecat. 

Cine o sa-ti mai dea atunci tot ce ai lasat sa treaca pe langa tine, persoana careia i-ai spus "pleaca" chiar daca sufletul tau i-ar fi spus "mai stai", persoana cere ar fi stat in calea realizarii tale pe plan profesional, sufocandu-te probabil cu iubire.

 Cate persoane nu ar vrea atunci sa poata da timpul inapoi, sa ajunga la o intalnire la care nici nu a incercat sa ajunga atunci cand il astepta, sa poata sterge acum o lacrima amara din ochii persoanei pe care a iubit-o, sa mai stranga o data in brate, macar o data, trupul care tremura sub mangaierea lui.

Cate persoane nu ar renunta la tot pentru tot ce au avut si nu mai au, nu mai au pentru ca asta a fost alegerea lor, pentru ca intr-un anumit moment al vietii au considerat ca e mai bine sa aleaga ei pentru doi si au ales gresit. As prefera sa cred ca acestea sunt cazuri izolate, dar din ce in ce mai des vezi cupluri care se numesc in continuare cupluri, doar pentru faptul ca au in spate un anumit numar de ani, amintiri si cam atat. 
Acum trec zile intregi in care nici nu se vad, saptamani intregi in care nu se mai ating si poate luni intregi in care nu-si mai spun "te iubesc" si totusi sunt in continuare cupluri si intr-o zi primesti o invitatie la nunta din partea unui astfel de cuplu.

Din ce in ce mai des vezi oameni care decid sa mearga pe drumuri separate pentru ca "asa e mai bine", chiar daca in mod clar lacrimile din ochii lor spun ca nu asa e mai bine, dar ce mai conteaza? La cel mai mic impas iau aceasta hotarare "inteleapta", cum ca ar fi mai bine sa-si vada fiecare de viata lui si este mult mai simplu sa spui "viata ne e impotriva" decat sa recunosti ca esti un las care nu are puterea sa lupte, nu-i asa? 

De cate ori nu ati auzit de decizia inteleapta a unei persoane de a renunta la prostiile astea legate de iubire, care stau in calea realizarii unui tanar care promite ca va ajunge in varful piramidei, profesional vorbind? De cate ori nu ati intalnit persoane care au inlocuit iesirea la cinema cu filmul de pe calculator, o cina in oras cu o comanda la o pizzerie, o iesire in aer liber cu nimic. Cat de des intalnim oameni care nu mai stiu sa se bucure de lucrurile marunte, care fac viata frumoasa ?

O ploaie scurta de vara te determina sa iei imediat taxiul in loc sa te bucuri de felul in care picaturile caldute aluneca pe chipul si pe trupul tau. Razele de soare care patrund dimineata in casa te fac sa tragi draperiile si sa pornesti aparatul de aer conditionat fara sa te opresti o clipa sa vezi cat de frumos iti lumineaza ochii in bataia soarelui.

Si-atunci concluzia pe care o trgem e ca in ziua de azi oamenii nu mai au timp, nu mai stiu sa iubeasca, nu mai au timp sau rabdare sa rasfete, nu mai stiu sa se uite in ochii persoanei iubite si sa-i vada sufletul. Dar cand vedem o pereche de octogenari care, tinandu-se da mana, admira o floare sau cauta pe bolta instelata Carul Mic sau Carul Mare ne dam seama ca mai exista si oameni norocosi, sau oameni curajosi care la un moment dat al vietii lor au stiut ca trebuie sa aleaga si n-au ales gresit. 
Au ales iubirea.

Singuratate...

Singuratatea are la prima vedere o conotatie negativa, dar la fel ca majoritatea conceptiilor, si acesta dispune de o perceptie relativa. Ati observat ca de fiecare data cand sunteti suparati sau ganditori aveti tendinta sa va singularizati experienta si sa va retrageti in voi insiva?

Recunoasterea nevoii de singuratate, pe de alta parte, e o problema mai delicata. Socializarea si nevoia de colectiv stau in gena noastra umana si de aceea recunoasterea a ceva care paraseste tiparele prestabilite atrage dupa sine teama de ridicol. Ne e teama sa fim exclusi din randurile majoritatii, dar in acelasi timp ne dorim sa fim unici.

Despre adevarata singuratate nu vorbim decat in soapta. Nu putem tine conferinte publice despre ea. Dealtfel, ce mai inseamna o singuratate trambitata? Nu voi recunoaste decat in fata mea ca sunt singur. Si uneori prefer sa mi-o ascund si mie.

Chiar Beethoven spunea: "singuratatea este religia mea". Dar, de la a dori sa fii singur la "a te simti singur" este o mare diferenta. Pentru aceste persoane, stiinta încearca sa gaseasca o rezolvare.

Exista oameni care, chiar daca sunt înconjurati de prieteni spun, "m-am simtit singur".

De altfel, chiar si în cupluri, se mai întampla, "sa te simti singur". Singuratatea în doi este la fel de grea si de neînteleasa, iar terapiile existente nu sunt întotdeauna cele mai nimerite,trebuie sa recunoastem asta.

Singuratatea ca efect al esecurilor relationale este mai dureroasa si mai costisitoare psihic. Stii ca esti o persoana dificila, ca ai frustrari pe care nu le poti comunica, ca celalalt, indiferent cine ar fi, reactioneaza si te obliga sa te restrangi la propria ta conditie. Nu mai incerci sa relationezi de teama unui nou fiasco. Oferta catre lume e din ce in ce mai saraca pana cand vei fi pierduta de tot din vedere. Si, de regula, incerci sa faci din singuratate o virtute.
Poti fi singur la orice varsta, depinde de cum ai reusit sa te califici pana atunci pentru viata in doi. Singuratatea poate fi un act de libera alegere, pentru ca preferi acest lucru vietii in doi sau poate fi consecinta unuia sau mai multor esecuri in a te apropia de altcineva. In prima ipostaza, trebuie sa existe motive serioase pentru singuratate.
 Fie ai prea multe obisnuinte si deprinderi care te temi ca il poate deranja pe celalalt, fie esti constienta ca acestea pot deranja orice alta persoana din proximitate. Atunci preferi contacte mai mult sau mai putin sistematice dar limitate ca timp si, evident, spatiu. Nu iti pui la dispozitia altcuiva spatiul privat, pentru ca esti prea vulnerabila in aceasta zona.

Sentimentul de Singuratate – Izolarea

Sentimentul puternic de singuratate difera de la un om la altul. El este bazat pe perceptia noastra de cat de “uniti” suntem cu ceilalti. Aceasta explica cum ne putem simti singuri chiar si intr-o multime. Intelegerea unor motive pentru care ne simtim izolati de altii ne ajuta sa intelegem de ce suntem raniti:

• Pierderea Relatiilor – Pierderea unui prieten lasa un mare gol in viata noastra. Singuratatea creste in timp ce infruntam obstacolele in stabilirea oricarei relatii noi semnificative.
  
  
  
• Boala Cronica – Suferintele noastre pun limite socializarii. Ne simtim abandonati in perioada in care am avea cel mai mult nevoie de ceilalti. In cele din urma, acceptam cu sila izolarea in timp ce ne retragem.
  
  
  
• Secretele Ascunse – Orice secret, cu cat trece timpul devine mai impovarator. Vinovatia, mania sau frica de consecinte ne obliga sa credem ca trebuie sa purtam singuri povara tacerii.
  
  
  
• Lipsa Intimitatii – Stinghereala se instaleaza de obicei dupa impartasirea a ceva personal (fizic sau emotional), cand vezi ca celalalt incepe sa se distanteze. Te simti singur pentru ca ai fost atat de vulnerabil.
  
  
  
• Problema de Incredere – Cand ne confruntam cu o nenorocire, boala grava sau circumstante devastatoare, ne dam seama ca nu avem la cine sa apelam.

Motivele pentru sentimentele de despartire pot fi mult mai complexe decat cele pe care le-am enumerat noi. Totusi este o singura cauza pentru a te simti singur. Pentru ca nu cunoastem pe cineva in care sa avem totala incredere ca va continua sa ne iubeasca si sa ne sprijine, suntem incapabili sa ne impartasim gandurile si sentimentele.

Sentimentul de Singuratate – Identitatea ta

Sunt cateva greseli frecvente pe care le facem incercand sa facem fata sentimentului de singuratate. In incercarea de a scapa de singuratatea noastra, ne uitam (singuri) la mai multe filme sau lucram mai multe ore. Unii oameni spera ca un animal de casa, un hobby sau carti de auto-ajutor le vor umple golul. Fiecare cale ofera doar o speranta temporara intr-un viitor mai luminos. In final, sentimentul de singuratate devine parte a identitatii noastre. Fara sa stim ne izolam mai departe fata de acea relatie perfecta.

Nu confunda niciodata sentimentul de singuratate cu a fi singur. Cele doua sunt la capetele opuse ale spectrului emotional. Unul ne goleste resursele, iar celalalt le inmulteste.

"Numai oamenii singuratici cunosc adevaratele valori ale prieteniei. Pentru ceilalti exista familiile; pentru un singuratic sau un exilat prietenii reprezinta totul." ~ Willa Cather

Aceleasi dorinte...

Relatiile fericite si de succes se bazeaza pe intelegere - a ta, a partenerului tau si a felului in care relationati. Stii cu adevarat ce iti doresti pentru urmatorii 5, 10 sau 20 de ani? Probabil ti-ai format o vaga idee. Dar partenerul tau, stii ce anume isi doreste el? Probabil ca nu.

Toti avem ambitii si vise despre viitorul nostru, iar acestea, de cele mai multe ori, se schimba o data cu trecerea anilor. Aspiratiile pe care le avem la 20 de ani tind sa fie total diferite de cele pe care le vom avea la 40 sau 60 de ani. Daca ai o relatie stabila, probabil speri ca si partenerul tau sa-ti impartaseasca scopurile in viata. Daca vreti sa va legati unul de celalalt pentru o viata, acest lucru s-ar putea sa insemne inca vreo 70 de ani de acum inainte! Este posibil sa continuati sa va doriti aceleasi lucruri dupa tot acest timp?

Prima atractie sau sex appeal-ul

A avea multe lucruri in comun constituie de cele mai multe ori principala parte a atractiei initiale fata de partenerul tau. Unii antropologi ti-ar putea spune ca la nivelul subconstientului vei alege un partener care sa semene cu tine. Cu cat relatia se dezvolta, fiecare experienta traita impreuna ne va oferi sansa de a verifica daca suntem compatibili. Impartasim aceleasi gusturi in ceea ce priveste muzica? Ne place acelasi gen de filme? Radem la aceleasi glume? Ne place acelasi gen de oameni?

Daca veti descoperi ca intr-adevar aveti foarte multe lucruri in comun, va trebui sa incepeti sa va explorati reciproc visele si ambitiile pentru a descoperi daca va puteti fauri un viitor impreuna.

Cum ne descriu visele si ambitiile?

Cand incepem sa discutam despre visele si ambitiile noastre, vom impartasi lucrurile cele mai apropiate de inima noastra. Vom vorbi despre valorile personale si despre prioritatile pe care le avem. De exemplu:

- daca ar fi sa castigi un milion de dolari, ce ai face cu el? Sau sa o luam altfel: care sunt lucrurile care te-ar face fericita in viata?

- daca ar trebui sa iei cu tine doar 3 lucruri pe o insula pustie, care ti-ai dori sa fie acestea? Sau - care sunt cele mai importante lucruri pentru tine in viata?

Persoana care va spune: "daca as castiga un milion de dolari, mi-as cumpara o casa noua" este total diferita de persoana care va spune: "mi-as cumpara cea mai scumpa masina sport".

De persoana care va uita sa-si mentioneze partenerul ca fiind unul din cele trei lucruri pe care le-ar lua cu ea pe insula, ar fi mai bine sa va feriti!

Cand visele si aspiratiile se schimba

Partenerul tau spunea intotdeauna ca uraste calatoriile - acum, declara ca si-ar dori sa emigreze cu toata familia in Peru. Cum de s-a intamplat aceasta schimbare?

In timp ce ne maturizam, majoritatea dintre noi devenim mai intelepti si mai increzatori in fortele proprii. Gusturile noastre se schimba si la fel se intampla si cu prioritatile pe care ni le formulam. Aceasta este capacitatea de schimbare care ne face sa fim fericiti alaturi de aceeasi persoana timp de 70 de ani. Cand cei doi parteneri se schimba si se maturizeaza impreuna, s-ar putea sa aiba o viata bogata in experiente.

Dar, pe de alta parte, este si putin inspaimantator. Ajungem repede sa ne temem ca partenerul nostru se va maturiza diferit de noi. Pentru o perioada vom crede ca avem putine lucruri in comun, lucruri pe care nu le-am cunoscut atat de bine precum credeam. Dar chiar daca visele voastre sunt diferite pentru o vreme, asta nu inseamna ca ele nu se vor reintalni pe viitor.

Comunicare unul cu celalalt

Cel mai important lucru este sa impartasesti aceleasi valori personale si prioritati in viata alaturi de partener. Si adesea cand cuplurile discuta despre motivatiile lor fundamentale si necesitatile lor, descopera ca acestea sunt asemanatoare sau chiar aceleasi.

De exemplu: Maria doreste sa urce pe muntele Kilamanjaro, iar Stefan vrea sa scrie un roman science fiction. Amandoi isi doresc sa-si satisfaca o nevoie personala de a realiza ceva care presupune adrenalina, perseverenta si informatie.

Sau: Andrei isi doreste sa lucreze cat mai multe ore suplimentare, iar Irina vrea sa stea cat mai mult timp acasa. Dincolo de aparenta, amandoi cred ca familia si copiii se afla pe primul loc si vor sa faca totul pentru a le oferi fiecare ceea ce poate.

Daca scopurile voastre in viata par sa constituie lumi diferite, inca nu renunta la tot. Acordati-va o discutie linistita si analizati ce "necesitate" trebuie sa va satisfaceti fiecare in parte pentru a va atinge un anumit vis. Este foarte posibil sa descoperiti ca v-ati propus aceleasi teluri pentru viitor si doar modalitatea de a ajunge acolo este diferita.