*Articole, opinii, recenzii, analize psiho-emotionale, descrieri psiho-comportamentale, noutati stiintifice, studii de caz, observatii psihologice etc.


'' Oamenii se disting prin ceea ce arata si se aseamana prin ceea ce ascund'' ~ Paul Valery

28 mai, 2009

Singuratate...



Singuratatea are la prima vedere o conotatie negativa, dar la fel ca majoritatea conceptiilor, si acesta dispune de o perceptie relativa. Ati observat ca de fiecare data cand sunteti suparati sau ganditori aveti tendinta sa va singularizati experienta si sa va retrageti in voi insiva?

Recunoasterea nevoii de singuratate, pe de alta parte, e o problema mai delicata. Socializarea si nevoia de colectiv stau in gena noastra umana si de aceea recunoasterea a ceva care paraseste tiparele prestabilite atrage dupa sine teama de ridicol. Ne e teama sa fim exclusi din randurile majoritatii, dar in acelasi timp ne dorim sa fim unici.
Despre adevarata singuratate nu vorbim decat in soapta. Nu putem tine conferinte publice despre ea. Dealtfel, ce mai inseamna o singuratate trambitata? Nu voi recunoaste decat in fata mea ca sunt singur. Si uneori prefer sa mi-o ascund si mie.

Chiar Beethoven spunea: "singuratatea este religia mea". Dar, de la a dori sa fii singur la "a te simti singur" este o mare diferenta. Pentru aceste persoane, stiinta încearca sa gaseasca o rezolvare.
Exista oameni care, chiar daca sunt înconjurati de prieteni spun, "m-am simtit singur".
De altfel, chiar si în cupluri, se mai întampla, "sa te simti singur". Singuratatea în doi este la fel de grea si de neînteleasa, iar terapiile existente nu sunt întotdeauna cele mai nimerite,trebuie sa recunoastem asta.

Singuratatea ca efect al esecurilor relationale este mai dureroasa si mai costisitoare psihic. Stii ca esti o persoana dificila, ca ai frustrari pe care nu le poti comunica, ca celalalt, indiferent cine ar fi, reactioneaza si te obliga sa te restrangi la propria ta conditie. Nu mai incerci sa relationezi de teama unui nou fiasco. Oferta catre lume e din ce in ce mai saraca pana cand vei fi pierduta de tot din vedere. Si, de regula, incerci sa faci din singuratate o virtute.
Poti fi singur la orice varsta, depinde de cum ai reusit sa te califici pana atunci pentru viata in doi. Singuratatea poate fi un act de libera alegere, pentru ca preferi acest lucru vietii in doi sau poate fi consecinta unuia sau mai multor esecuri in a te apropia de altcineva. In prima ipostaza, trebuie sa existe motive serioase pentru singuratate.
 Fie ai prea multe obisnuinte si deprinderi care te temi ca il poate deranja pe celalalt, fie esti constienta ca acestea pot deranja orice alta persoana din proximitate. Atunci preferi contacte mai mult sau mai putin sistematice dar limitate ca timp si, evident, spatiu. Nu iti pui la dispozitia altcuiva spatiul privat, pentru ca esti prea vulnerabila in aceasta zona.


Sentimentul de Singuratate – Izolarea


Sentimentul puternic de singuratate difera de la un om la altul. El este bazat pe perceptia noastra de cat de “uniti” suntem cu ceilalti. Aceasta explica cum ne putem simti singuri chiar si intr-o multime. Intelegerea unor motive pentru care ne simtim izolati de altii ne ajuta sa intelegem de ce suntem raniti:
  • Pierderea Relatiilor – Pierderea unui prieten lasa un mare gol in viata noastra. Singuratatea creste in timp ce infruntam obstacolele in stabilirea oricarei relatii noi semnificative.

  • Boala Cronica – Suferintele noastre pun limite socializarii. Ne simtim abandonati in perioada in care am avea cel mai mult nevoie de ceilalti. In cele din urma, acceptam cu sila izolarea in timp ce ne retragem.

  • Secretele Ascunse – Orice secret, cu cat trece timpul devine mai impovarator. Vinovatia, mania sau frica de consecinte ne obliga sa credem ca trebuie sa purtam singuri povara tacerii.

  • Lipsa Intimitatii – Stinghereala se instaleaza de obicei dupa impartasirea a ceva personal (fizic sau emotional), cand vezi ca celalalt incepe sa se distanteze. Te simti singur pentru ca ai fost atat de vulnerabil.

  • Problema de Incredere – Cand ne confruntam cu o nenorocire, boala grava sau circumstante devastatoare, ne dam seama ca nu avem la cine sa apelam.
Motivele pentru sentimentele de despartire pot fi mult mai complexe decat cele pe care le-am enumerat noi. Totusi este o singura cauza pentru a te simti singur. Pentru ca nu cunoastem pe cineva in care sa avem totala incredere ca va continua sa ne iubeasca si sa ne sprijine, suntem incapabili sa ne impartasim gandurile si sentimentele.


Sentimentul de Singuratate – Identitatea ta

Sunt cateva greseli frecvente pe care le facem incercand sa facem fata sentimentului de singuratate. In incercarea de a scapa de singuratatea noastra, ne uitam (singuri) la mai multe filme sau lucram mai multe ore. Unii oameni spera ca un animal de casa, un hobby sau carti de auto-ajutor le vor umple golul. Fiecare cale ofera doar o speranta temporara intr-un viitor mai luminos. In final, sentimentul de singuratate devine parte a identitatii noastre. Fara sa stim ne izolam mai departe fata de acea relatie perfecta.

Nu confunda niciodata sentimentul de singuratate cu a fi singur. Cele doua sunt la capetele opuse ale spectrului emotional. Unul ne goleste resursele, iar celalalt le inmulteste.

"Numai oamenii singuratici cunosc adevaratele valori ale prieteniei. Pentru ceilalti exista familiile; pentru un singuratic sau un exilat prietenii reprezinta totul." ~ Willa Cather


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu