Pentru a ne putea da seama in ce masura ne toleram latura ascunsa sau umbra proprie, putem incepe a ne adresa cateva intrebari simple: Suntem in stare sa admitem greseli care ne sunt penibile, care ne fac sa simtim rusine? Ori cautam pretexte care sa le justifice sau sa ne justifice actiunile? Sau ne pregatim in gand pentru orice eventualitate, o lista de pretexte, scuze, justificari? Exista trasaturi aparte/caracteristici clare pe care le uram la altii intr-o maniera categorica, consecventa si neconditionata?
Aflam cu mare usurinta la alte persoane aspecte de umbra care nu ne fac nicio placere sa le admitem la propria persoana sau sa le asociem cu noi in vreun fel sau altul? Se intampla uneori ca persoane care nu au spus si nu au facut nimic reprobabil sa atraga nemultumirea noastra si strans legat de aceasta o anumita ostilitate.
Aceste persoane ar putea intruchipa aspecte de umbra care ne apartin noua, dar pe care nu indraznim sa le traim si ca atare sa le proiectam asupra altora.
Umbra se mai manifesta si in vise.In visele noastre apar personaje pe care le respingem in mod categoric, pe care le consideram oribile. Cum procedam cu aceste personaje? Incercam sa le dam uitarii cat mai repede? Ori ne preocupa un timp indelungat? Incercam sa aflam ce legatura au cu anumite domenii ale vietii noastre? Ori avem tendinta de a transforma imediat un personaj intunecat intr-unul luminos, gandind ca umbra ar putea ascunde o mare comoara?
Un detaliu interesant: Aveti si dumneavoastra o latura ascunsa, o umbra cu care va puteti mandri? Astazi mare parte dintre noi stiu ca au o umbra, si mai sunt dispusi sa-si asume propriile greseli decat obisnuiau in trecut, insa deseori nu isi asuma raspunderea pt ele, consecintele mai concret spus.
Exista oameni care pot spune ca ''se mandresc'' cu umbra lor, adica afiseaza cu placere un aspect al umbrei pe care il pot accepta fara mari dificultati, care nu le este foarte penibil. Cu exceptia acestei umbre cu care se mandresc, isi refuleaza umbra de zi cu zi si o trasforma intr-un continut al inconstientului personal. In genere, refulam ceea ce nu se afla in concordanta cu idealul Eului personal si cu idealul ATENTIE - presupus sau verificabil - al lumii inconjuratoare.
Acele parti refulate ale umbrei se imbina in subconstient , formand un complex al umbrei. Acesta fiind un motiv cu greutate pt care tehnica analizei este atat de importanta si valoroasa in psihoterapie.
Complexul trebuie desfacut in partile sale componente, fiindca aspectele sale de umbra si importanta lor pentru viata noastra nu pot fi percepute decat izolat, nu ne putem asuma consecintele decat pentru fiecare aspect in parte. In momentul in care ajungem sa ne percepem acoperiti in totalitate de umbra, nu putem lucra efectiv si eficient cu umbra, deoarece ne apare coplesitoare si difuza.
Putem insa invata sa luam separat in considerare fiecare experienta care poate fi descrisa cu acuratete, si sa ii facem fata.
Umbra celorlalti
Cu cat o persoana este mai supusa presiunii sociale de a afisa o imagine perfecta cu atat mai fascinant este sa ii descoperim umbra. O majoritate covarsitoare a oamenilor este interesata de stilul de viata al celor care isi permit mai multe decat oamenii ''de rand''. In mod deosebit presa de scandal ne arata cu foarte multa placere si umbra celor frumosi, bogati, celebri si cu putere.
Cu precadere este vorba de un stil de viata excesiv, combinat cu relatii amoroase, promiscuitate dar si despre alunecarea in sfera criminalitatii.
Interesanti in mod evident apar in acest context aristocratii si membrii caselor regale care mai exista si astazi, dar si preotii, episcopii ori calugaritele. Unora le face o deosebita placere sa scoata la iveala umbra din alti oameni. Am putea spune despre ei ca poseda o ''umbra de iscoada''. In schimb ei vor sustine ca dezvaluirile lor se afla in slujba comunitatii,colectivitatii, opiniei publice. Drept dovada vor declara ca multa lumea este interesata de dezvaluirile lor, si isi vor sustine acest punct de vedere, cum ca daca lumea nu ar fi interesata, daca nimeni nu le-ar citi istorisirile nici ei nu le-ar mai scrie.
Oamenii care nu prea indraznesc sa faca lucruri inacceptabile pentru societate deleaga, prin urmare altor oameni aceste aspecte intunecate, le percep la altii, se delecteaza pe ascuns cu ele, pentru a judeca in cele din urma ''Ce mai fac si oamenii astia de vita nobila''. In felul acesta ajung sa se desfete si ei, cel putin in imaginatie, cu umbra, fara a fi nevoiti sa accepte sau sa suporte consecintele si sa-si savureze totodata si superioritatea morala. Pozitia lor este cea a unui voyeur psihic, isi traiesc umbra la mana a doua, inoata fara sa se ude, contactul cu umbra este lipsit de pericole, dar nici nu fac experienta acelei vitalitati pe care o poate transmite trairea dirijata a aspectelor intunecate.
Umbra ne contopeste cu viata, iar acest aspect are pretul sau, material sau psihic. Atunci cand o persoana este idealozata in mod excesiv, este util sa ii vedem si umbra. Idealizarea poate acea ca scop ascunderea particularitatilor personale mai putin frumoase. Cand i se descopera aspectele intunecate, persoana respectiva devine mai putin ideala, dar in schimb devine mai reala. Astefel de la un timp incoace se studiaza cu un deosebit interes umbra psihologilor Un lucru este util, si anume ca daca nu am proceda in acest fel, am ajunge sa consideram propriul curent stiintific infailibil, un altul in schimb, asupra caruia proiectam umbra, va fi considerat problematic si combatut, desi nimeni nu detine adevarul absolut si toti stiu de fapt acest lucru.
Daca mai marii nostri nu ar mai fi ideali, atunci nici autoritatile noastre, prin care se numara deseori si parintii reali si cei simbolici, nu mai sunt ideale, iar noi deplangem pierderea unui ideal.
De altfel ni se deschide o portita carre propria noastra creativitate si propria responsabilitate fata de viata. Fiindca atata timp cat ii recunoastem ca autoritati pe acesti mari maestri, creativitatea noastra este infranata.
Din nefericire, dezvaluirile umbrelor nu urmaresc intotdeauna progresul stiintei, ci se produc din motive de rivalitate. Nu mai putem suporta succesul si importanta de care se bucura cineva si atunci ii scoatem la iveala umbra. Desi admitem ca astfel avem mai putin succes aparem mai convingatori oarecum din punct de vedere moral.
Dezvaluirea defaimatoare a umbrei altcuiva ne confirma valoarea de sine, or mai util si cu adevarat constructiv ar fi sa ne evaluam propria umbra. Daca i-am acorda sansa sa co-existe, fara sa ne impovareze, ar creste sentimentul propriei valori. Dar umbra celorlalti , a celor faimosi, a celor frumosi ,a celor incununati de glorie si realizari este mult mai interesanta.Umbra altora ne permite noua celor de rand sa ne revoltam intr-o maniera care ne incanta.
Cu alte cuvinte, fiindca propria umbra necunoscuta este intotdeauna inspaimantatoare, proiectarea umbrei da lumii inconjuratoare propriul nostru chip necunoscut si inspaimantator. De felul in care ne simtim inspaimantati si de ce anume, depinde de aspectul de umbra pe care il proiectam. Daca aveam de-a face cu o umbra agresiva, ne simtim brusc inconjurati si amenintati de o lume agresiva. Daca refulam o umbra a puterii, ne trezim inconjurati de persoane cu o putere excesiva. Daca refulam propria vanitate, ne simtim inconjurati de oameni care vor sa ne mituiasca, avem sentimentul ca traim intr-un mediu al venalitatii, al coruptiei.
In concluzie
Proiectarea umbrei are consecinte grave. Nu ne mai putem ocupa intr-un mod constructiv de problemele noastre, fiindca acum acestea apartin in principiu altor oameni, pe care nu-i putem influenta decat intr-o mica masura. Intram intr-un asa zis cerc vicios al agresivitatii si fricii, declansam dinamica victima - agresor.
Proiectand umbra, ne percepem drept victime ale purtatorului umbrei si nu mai suntem in stare sa decidem liber asupra propriei vieti.Apoi rolul de victima inspira teama si impiedica o confruntare constructiva. Impulsul de dezvoltare a personalitatii trece neobservat.
Cand proiectam umbra, delegam alte persoane din jurul nostru in situatia de a trai o latura a umbrei noastre. In multe familii exista de pilda o persoana considerata responsabila pt accesele de furie. In prezenta ei toti ceilalti se considera pasnici si retinuti. In schimb in absenta acestei persoane care intruchipeaza furia neretinuta, pasnica familie se comporta brusc mai putin linistit.
Cand o persoana este constienta ca are o trasatura de caracter considerata negativa, isi poate transforma umbra in contrariul ei, si aceasta este o forma de aparare. Daca stie de esemplu ca este o persoana autoritara, percepe aceasta trasatura a sa, drept o calitate a umbrei, iar reactia lumii inconjuratoare ii confirma ca este o trasatura inacceptabila in ziua de azi. Atunci va transforma umbra in contrariul ei, si se va purta exagerat de ingaduitor.
Astfel ii zapaceste insa pe oamenii din jurul sau, fiindca in comunicare aceasta forma de aparare in fata umbrei functioneaza ca un mesaj cu doua intelesuri: un mesaj la nivelul constientului, respectivul intreaba rabdator, isi incurajeaza interlocurorul sa faca propuneri, ii explica ce consecinte ar putea avea anumite decizii. In acelasi timp il face sa simta, si ii comunica acest lucru prin limbajul trupului sau, ca nu si-ar dori nimic mai mult decat sa incheie imediat discutia si sa ia singur o decizie. In acesta situatie interlocutorul nu va mai sti ce sa creada, ce i se spune sau ce se manifesta in spatele cuvintelor, desi nu ar trebui sa se manifeste?
Umbra nu poate fi respinsa in totalitate.Cine incearca sa se apare de umbra isi inchipuie ca a reusit sa o ascunda de ceilalti, insa oamenii din jurul sau continua sa o banuiasca si chiar sa o vada.
Ne putem feri de un efort inutil si ineficient, luandu-ne umbra de la bun inceput in calcul.
Bibliografie:
- Kast, Verena (1998) - Abschied von der Opferrolle. Das eigene Leben leben, Harder, Freiburg
- Kast, Verena (1996) - Vom Sinn der Angst, Herder , Freiburg
- Carl Gustav Jung (2007) - Inconstientul personal si inconstientul suprapersonal sau colectiv. Opere complete. vol 7 Ed. Trei, Bucuresti
- Kast, Verena (2013) - Umbra din noi. Forta vitala subversiva. Ed. Trei, Bucuresti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu