Limitele sanatoase sunt destul de flexibile, le poti indoi fara sa se rupa, insa daca limitele tale sunt excesiv de flexibile, pot aparea abuzuri si intruziuni. Poti ajunge sa-ti asumi emotiile si responsabilitatile celorlalti si sa le pierzi din vedere pe cele proprii.
Pe de alta parte insa, daca limitele tale sunt prea rigide, este posibil ca oamenii sa te considere rece sau distant/a.
Acest lucru se intampla pentru ca limitele inflexibile pot actiona ca un mecanism defensiv - nu doar fata de ceilalti, ci si fata de propriile tale sentimente. Este posibil sa iti fie greu sa resimti tristete, furie sau alte emotii negative. De multe ori, chiar si fericirea si alte emotii pozitive te depasesc, este posibil sa simti detasare fata de ceilalti chiar si fata de propriile tale experiente.
Autoarea Melody Beattie descrie in cartea sa despre codependenta emotionala ''Codependent No More'' (1987) ca stabilirea limitelor nu este un proces izolat.Mai concret, ea spune: '' A stabili limite consta in a invata sa avem grija de noi insine, indiferent de ce se intampla, unde mergem sau cu cine suntem. Limitele sunt inradacinate in propriile convingeri privitoare la lucrurile pe care le meritam si lucrurile pe care nu le meritam. Aceste limite isi au originea intr-o intelegere mai profunda a drepturilor noastre personale , cu precadere dreptul nostru de a fi noi insine. Limitele apar pe masura ce invatam sa ne pretuim, sa ne acordam incredere si sa ne ascultam pe noi insine. Limitele se revarsa natural din convingerea noastra ca dorintele noastre, nevoile noastre, ce ne place si ce ne displace sunt importante''.
Deci, limitele personale nu constau in controlarea sau modificarea comportamentului celorlalti, in fond ele nu au nicio legatura cu ceilalti, ele se refera strict la tine si la ce trebuie sa faci ca sa ai gija de propria persoana. De exemplu, exista posibilitatea sa nu reusesti sa iti impiedici rudele indiscrete sa te intrebe la nesfarsit cand ai de gand sa te pui la casa ta, sa te casatoresti, sa iti intemeiezi o familie. Insa poti decide singur/a cat timp petreci cu ele si daca le raspunzi sau nu la intrebari. Desigur ca poti in egala masura sa hotarasti sa iti ignori limitele personale.
Un exemplu clar, tatal tau sau mama ta de o anumita varsta aluneca pe un trotuar acoperit de gheata si isi rupe un picioar.Apoi te intreaba daca poate locui cu tine si cu familia ta pana cand se pune pe picioare, pana cand i se vindeca ranile. Si pentru ca iti iubesti familia, parintii, accepti - chiar daca e in joc propria intimitate si pui pret pe ea. Este absolut esential sa simti ca ai de ales, ca exista variante, alternative. Este precum diferenta dintre a oferi cuiva un lucru in dar si a fi jefuit.
Limitele emotionale
Limitele emotionale sunt granite invizibile care delimiteaza emotiile tale de ale celorlalti. Aceste granite nu doar marcheaza locul in care emotiile tale se sfarsesc si incep emotiile altcuiva, ci te ajuta sa iti protejezi emotiile atunci cand te simti vulnerabil/a, si sa le oferi celorlalti acces la emotiile tale atunci cand simti ca exista intimitate si ca esti in siguranta.
Acei oaameni care au limite emotionale sanatoase isi inteleg si isi respecta propriile ganduri si sentimente. Pe scurt spus, se respecta pe sine si propria unicitate. Dreptul de a spune ''nu'' consolideaza granitele emotionale. Acelasi efect il au si libertatea de a spune ''da'', respectul fata de sentimente, acceptarea diferentelor si acordarea libertatii de expresie.
Limitele pot fi dificil de pastrat, de stabilit, insa acest lucru poate avea rezultate inestimabile.
~ Limitele prersonale te ajuta sa-ti definesti propria identitate, acest aspect este in stransa legatura cu efortul de ati construi propria identitate. Oameni cu granite emotionale incerte, difuze, au frecvent un simt al propriei identitati slab conturat, slab dezvoltat. Persoanelor cu granite incerte sau inexistente li se poate parea dificil sa faca distinctie inttre propriile convingeri si emotii, pe de o parte, si ale celorlalti pe de alta parte. De asemenea ele mai au tendinta ca confunde propriile probleme si responsabilitati cu ale celorlalti. Ramasi fara o identitate concreta, sigura, isi asuma in mod frecvent identitatea altora sau isi extrag identitatea dintr-un singur rol familiar (mama, director etc).
Oamenii cu limite personale corespunzator dezvoltate au cateva caracteristici aparte pe care le voi evidentia punctual:
- reusesc sa faca distinctia intre ei si ceilalti
- isi identifica si isi asuma raspunderea pentru propriilre sentimente, convingeri si valori;
- sunt de parere ca propriile sentimente, convingeri si valori reprezinta o parte semnificativa din propria identitate
- respecta convingerile si sentimentele celorlalti chiar daca sunt diferite de cele proprii;
- inteleg ca atat valorile cat si convingerile celorlalti sunt in egala masura de importante pentru definirea propriei lor identitati
~ Limitele iti ordoneaza viata. Daca te afli mereu la cheremul dorintelor unei persoane poti ajunge in punctul in care sa nu-ti mai tii viata sub control. De exemplu persoanele cu tulburare de personalitate borderline au tendita sa modifice regulile, sa actioneze impulsiv, disproportionat si sa solicite atentie dupa propriul program, nu dupa cel al altora.
Limitele in situatia aceasta te pot ajuta sa faci fata comportamentelor manipulative, ca sa nu te simti ca o papusa trasa pe sfori.
De asemenea limitele te mai pot ajuta sa-ti pui in ordine relatiile cu ceilalti, iar stabilirea clara a limitelor, din timp, te poate ajuta sa eviti problemele pe viitor.
~ Limitele te ajuta sa te simti in siguranta, ofera un plus de certitudine. Mai exact spus, oamenii care nu-si stabilesc limite sunt la mila celorlalti. Simt neajutorare atunci cand ceilalti isi exercita influenta asupra lor si inghit tot ce li se serveste. Pe de alta parte oamenii care stabilesc limite simt ca au mai mult control asupra propriei vieti, pt ca isi dau seama ca pot decide, pot alege comportamentele pe care le vor tolera. Fac uz de dreptul care le apartine, acela de a spune ''nu''. Acest lucru le ofera siguranta si control.
~ Limitele incurajeaza intimitatea, nicidecum fuzionarea. De exemplu, cand doi oameni se casatoresc ei devin una. Mirii si miresele din ziua d azi sunt mai predispusi sa considere ca unu si cu unu fac totusi doi. Un fragment despre casatorie din ''Profetul'' lui Kahlil Gibran (1976) indeamna cuplurile sa-si pastreze individualitatea,si asta in ciuda traiului comun in doi. ''Ramaneti uniti, insa nu foarte strans uniti, caci coloanele templului sunt separate, iar stejarul si chiparosul nu pot creste unul in umbra celuilalt''. Foarte edificatoare aceste cuvinte. Gibran descrie asadar limitele sanatoase, iar fuzionarea este comparabila cu stejarul si chiparosul care cresc atat de aproape unul de celalalt incat ramurile si radacinile lor se incolacesc. In scurt timp niciunul dintre ei nu mai are loc suficient sa creasca, parti din ei mor si niciunul dintre ei nu-si poate indeplini potentialul maxim.
*O mica precizare ce diferentiaza doua notiuni, si anume ca spre deosebire de compromis, care reprezinta un schimb constient, fuzionarea inseamna negarea propriei identitati si a propriilor nevoi, cu scopul de a multumi pe altcineva.
Mai explicit spus - fuzionarea are loc atunci cand individualitatile partenerilor sunt sacrificate de dragul relatiei. Indragostirea genereaza entuziasm si implicare. Adevarul este ca acesta reprezinta o etapa extrem de incalcita a relatiei. Simti validare cand gasesti pe cineva cu aceleasi emotii si ganduri ca si tine. Aceasta senzatie este minunata, insa pana la urma perceptiile vor fi diferite. Modul in care acesta transformare este gestionata, reprezinta punctul cheie pentru viitorul relatiei. Alteori oamenii devin fuzionali pentru ca unul dintre parteneri il intimideaza pe celalalt, dorind ca acesta sa renunte la propriile opinii, perspective, si preferinte. In alte cazuri, un partener adopta in mod voluntar parerile celuilalt, din dorinta de a se simti cat mai apropiat de celalalt. Negarea unei parti din propria individualitate este preferabila singuratatii - cel putin in faza de inceput a relatiei. Problema este ca pe termen lung, sacrificarea unor parti din propria individualitate pentru a multumi pe altcineva, nu functioneaza. S-ar putea sa dureze multi ani, insa pana la urma iti vei da seama ca obtinand o relatie, te-ai pierdut pe tine insuti/insati. Pentru a putea darui este necesar ca propria ta individualitate, sa aiba suficienta consistenta, ca sa ai ce sa oferi celuilalt. Chiar si daca ai deja o buna constientizare, a propriei identitati, intimitatea cere timp, sinceritate, deschidere, ascultare si nu in ultimul rand, acceptare.
Bibliografie:
- Anne, Katherine (1993) - Boundaries: Where You and I Begin
- Melody, Beattie (1987) - Codependent No More
- Gibran, Kahlil (1986) - The Prophet
- Linehan, M. (1993) - Skills Training Manual For Treating Borderline Personality Disorder
- Paul T. Mason, MS, Randi Kreger (2010) - Stop Walking on Eggshells. Taking Your Life Back When Someoane You Care About Has Borderline Personality Disorder
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu