II. Umbra, latura ascunsa din noi

  Tot ce nu putem accepta (deocamdata) la noi, poate deveni umbra. Kast Verena (1984).Umbra nu este definita din punctul de vedere al continutului, deoarece cand vorbim despre umbra personala ne referim la toate partile de care suntem constienti, precum si la acelea pe care le banuim doar. De exemplu o persoana poate formula astfel fara prea mare dificultate ceea ce uraste la sine - ceea ce uram la propria persoana vizeaza intotdeauna umbra noastra, de exemplu reiterarea unor vechi tipare comportamentale, egoismul, docilitatea, dominanta placerii senzuale, posesivitatea etc.
   Putem insa intelege prin umbra si acea componenta a sa care se manifesta intr-un anumit moment. Vor exista desigur intotdeauna si parti ale umbrei care ne raman ascunse.
   Umbra ne este nespus de penibila. Cand suntem surprinsi asupra unui comportament de umbra, adica asupra unui comportament care nu corespunde idealului Eului nostru, ne rusinam. Acesta este motivul pt care avem tendinta de a proiecta asupra altor persoane , de a percepe la altii anumite aspecte mai intunecate ale personalitatii noastre. Acesti oameni sunt tapii nostri ispasitori, la ei ne deranjeaza ceea ce apartine de fapt umbrei noastre - sau are, cel putin o legatura cu aceasta.
   Deosebit de importante si de nimerite in contextul descris, sunt visele. Ele aduc la nivelul constientului acele parti ale umbrei de care nu avem cunostinta.
   Un exemplu concret este acela al unui barbat care visase saptamani intregi la rand, persoane de sex masculin care se remarcau prin faptul ca aveau lobii urechilor sfasiati. Cuvantul german ''schlitzohrig'', inseamna ad-literram tradus,  ''cu urechea sfartecata'' denumeste o persoana vicleana care isi urmareste propriile interese. Cand a devenit constient ca aceste vise se refereau la o trasatura a personalitatii lui care se manifesta in situatii concrete - iar atunci s-a simtit nespus de stanjenit, fiindca se considera un om deosebit de corect si respingea gandul ca ar putea trage foloase de pe urma altora - visele au disparut.
    Putem vorbi despre componentele propriei noastre umbre, in masura in care am devenit constienti de ele, dar nu putem stabili cu certitudine ce contine umbra altor oameni. In cazul in care  cunoastem idealul unui alt om, putem deduce, din tot ce exclude acest ideal, carear putea fi umbra lui. Sesizam umbra in special la persoanele cu care locuim.
    Un om sufera de pilda din pricina '' umbrei de zgarcenie'' a partenerului sau, care se considera deosebit de generos. Iar umbra persoanelor foarte pasnice are de regula in componenta o anumita agresivitate. Astfel de persoane incearca de exemplu sa ne convinga intr-un mod foarte agresiv ca trebuie sa fim si noi mai pasnici.
    Umbra unui om nu are intotdeauna insa o calitate de umbra evidenta pt oamenii din jurul sau. De pilda o femeie care simte o nevoie compulsiva de a mentine ordinea si curatenia in casa ne poate parea doar exagerat de ordonata. Or, prin aceasta ordine exterioara ea incearca de fapt sa tina in frau o umbra haotica. Pentru ea ordinea este extrem de importanta, fiindca se teme in mod inconstient ca ar putea ajunge in situatia in care sa nu mai poate stapani haosul. Si nu este vorba neaparat despre haosul din casa, ci despre tot ceea ce ar putea deveni haotic in viata ei. Femeia isi proiecteaza intreaga teama asupra casei sale si o prelucreaza facand ordine acolo. Ceilalti oameni din jurul ei nu sesizeaza insa ca femeia se teme de haos si respinge tot ceea ce inseamna haos.
    Cand o persoana respinge ideea ca s-ar putea purta intr-un anumit fel, de exemplu meschin, sau cand nu poate accepta in niciun caz anumite trasaturi izbitoare ale unui personaj din vis, putem presupune ca avea de-a face cu o latura a umbrei, iar purtatorul/a umbrei, adica persoana asupra careia ne-am proiectat umbra - in vis sau in realitate -, nu trimite de regula la o singura trasatura refulata a personalitatii noastre, ci la un intreg camp de elemente respinse, si refulate.

Bibliografie:

• C. G. Jung - Opere complete 17, Dezvoltarea personalitatii (Über die Entwicklung der Persönlichkeit)
• C. G. Jung - Opere complete 8, Dinamica inconstientului (Die Dynamik des Unbewussten)
• Kast Verena (1998) - Vom Sinn des Ärgers. Kreuz, Stuttgart

I. Fascinatia necunoscutului, a strainului

     Strain nu este numai ce nu cunoastem inca, strain este ceva necunoscut si deseori deopotriva straniu , dar care ne intereseaza intr-un mod incontestabil. Acest aspect este valabil si pentru umbra . Ne poate fi foarte straina si stranie, dar ne poate la fel de bine fascina.

  C. G. Jung descrie conceptul de umbra ca fiind drept ceea ce noi, din perspectiva idealului Eului, nu putem accepta. Daca acceptam insa umbra, aceasta poate avea de cele mai multe ori efecte pozitive, ne imbolgateste si ne vitalizeaza ,ofera mai multa autenticitate vietii noastre. Daca privim mai atenti explicatiile lui Jung reveritoare la ''umbra pozitiva'' constatam ca se refera de fapt, la umbra inteleasa drept ceea ce ne este inca strain. 

    Jung a elaborat o teorie interesanta a inconstientului in care acesta nu este inteles doar ca rezervor care colecteaza tot ce este refulat si uitat, ci ca nivel psihic din care ne vin mereu impulsuri noi, o expresie a unei evolutii psihice care se continua pana la moarte. De aceea, in psihicul nostru va exista intotdeauna si ceva ce ne este strain si care se cere integrat. 

    Faptul ca elemente necunoscute isi gasesc mereu calea catre constient inseamna insa ca ne vom afla continuu in situatia de a ne surprinde pe noi insine. Iar de acest aspect ar trebui sa tinem cont atunci cand facem promisiuni pe termen lung. In noi exista insa si infinit de multe elemente straine,  care ne vor ramane probabil pe veci straine. Aceasta ideea ca ne suntem straini la nivelul psihicului nu ii apartine doar lui Jung;  Julia Kristeva, o psihanalista de origine franceza , autoare a cartii ''Straini de noi insine'' unde mentiona ca noi refulam intotdeauna ceva, ne instrainam acest element, il trasformam in ceva strain de noi, dar in psihicul nostru va exista intotdeauna si ceva strain care nu isi are originea in refulare. Ceea ce tocmai s-a ivit in pragul constiintei si ca atare ne apare strain, acesta este de fapt viitorul nostru, viitor care deseori ne apare acoperit de umbra. Se pare ca preferam insa obisnuitul, familiaritatea. Kristeva Julia (1990) Fremde sind wir uns selbst, Suhrkamp, Frankfurt/M.

    Avem tendinta de a demoniza in prima faza  tot ce este nou, in prezent lumea virtuala, internetul cu toate posibilitatile sale. In cativa ani ne vom fi obisnuit cu el. Faptul ca demonizam si acoperim cu umbra tot ce este nou nu inseamna altceva decat ca acest lucru nou ne infricoseaza.

      Ce ne este strain ne atrage pe de-o parte, ne tulbura pe de alta parte, solicita confruntare, provoaca apropiere si in final integrare.

Strainul ne ademeneste sau ne obliga sa ne incalcam granitele obisnuite, strainul ne modifica identitatea. Ceea ce vine spre noi din inconstient sub forma unei intuitii, a unui indiciu in vis ca ceva inca strain noua vrea sa devina constient, ne va schimba, de obicei nu brusc ci treptat. Cu cat ne simtim mai siguri pe identitatea noastra, cu atat avem mai multa libertate interioara, cu atat mai putin vom fi nevoiti sa acoperim cu umbra acest lucru strain, cu atat mai fascinati vom fi de el.

   Daca ne simtim dimpotriva nesiguri de identitatea noastra si avem un sentiment al valorii de sine labil, usor de zdruncinat, strainul ne va inspira teama, iar teama aceasta ne va determina sa-l simtim ca pe o amenintare si sa ne comportam ca atare. Cele doua sentimente care apar in legatura cu strainul sunt asadar fascinatia si frica.

   Fascinatia este un sentiment care ne atrage in spatii necunoscute, care ne farmeca si ne impinge fara induplecare sa mergem pe urmele acestei atractii. Ce ni se cere insa? Capacitatea de daruire. Aceste spatii necunoscute trebuie investigate cu multa rabdare, trebuie cercetate, pana cand ne vor dezvalui un secret al vietii noastre. Este foarte probabil ca acest proces sa dureze o viata intreaga.

  Fascinatia  nu are neaparat o buna reputatie, fiindca se stie despre ea ca te poate lua pe sus, te poate fermeca , cuvantul isi are originea in latinescu ''fascinare'' care inseamna a vraji,a fermeca. Fascinatia ne pune fata in fata cu necunoscutul, cu strainul, care are o foarte mare forta de atractie si invers, nu ne fascineaza nimic care nu ne este macar putin strain. 

   Acest lucru strain poate fi o tara, o fantezie, un om, o idee. Cat suntem inca fascinati de el, secretul pe care il ascunde nu a fost inca in totalitate dezvaluit. Deoarece proiectam deseori asupra strainului ceva necunoscut si atragator din psihicul nostru, ne intalnim in el (in strain, necunoscut) cu propriul nostru psihic: Cand suntem fascinati, vine din lumea inconjuratoare spre lumea noastra interioara si atunci, de multe ori, nu mai stim daca ne fascineaza acel lucru exterior sau ceea ce asezam noi inauntrul nostru.

    Ca simbol al fascinatiei ne este cunoscut motivul sforii, al firului de aur sau al catuselor de aur cu care oamenii pot fi legati sau pot fi atrasi. In lexiconul german al superstitiilor se spune ca cel care este fascinat este legat cu un lant invizibil, de care ceva sau cineva trage. 

   Dar cine sau ce trage? Strainul din sufletul nostru, strainul care trebuie integrat, laturile noastre straine care ar trebui sa intre in constiinta. Strainul poate fi ceva ce am refulat, ce am instrainat de noi, dar poate fi vorba si despre niste modalitati viitoare de dezvoltare. In psihologia jungiana se vorbeste in acest context pe de o parte de umbra, pe de alta parte de anima si animus. 

   Anima si animus sunt arhetipuri ale misteriosului strain sau misterioasei straine, care regleaza relatiile in sensul cel mai larg posibil: relatia cu lumea interioara, relatia cu lumea exterioara, relatia cu Tu, relatiile noastre de iubire, dar si relatia noastra cu propriul centru. 

   Situatia este urmatoarea: strainul ni se infatiseaza intai ca umbra, dar in spatele umbrei lucreaza cu totul alte forte arhetipale. Daca respingem umbra inteleasa drept ceea ce ne este strain, daca ne temem de ea, nu vom gasi accesul la acele domenii fascinante ale sufletului nostru care ascund in ele o multime de posibilitati de dezvoltare, unele izvorate chiar din complexe parentale. 

   Nu putem desigur cadea prada in mod nereflectat continuturilor fascinante , fiindca acestea ne indeparteaza printre altele de realitate. Putem analiza ce forta de atractie a exercitat asupra noastra o fascinatie trecuta, ce forta de atractie exercita asupra noastra o fascinatie prezenta. Pentru a ne opune in oarecare masura acestei forte de atractie, trebuie sa stim ce ne fascineaza si sa aflam ce insemnatate are aceasta fascinatie pentru viata noastra de zi cu zi. Concret aceasta inseamna ca pe de o parte, sa ne lasam in voia fascinatiei, pe de alta parte sa o integram mereu in viata noastra de zi cu zi. Este la fel de primejdios sa nu dam curs fascinatiei pe cat este de primejdios sa ii cedam fara sa ne gandim. 

   Daca respingem fascinatia, dezvoltarea noastra este oprita. Viata noastra incremeneste parca, ne gasim intr-o stare marcata de lipsa de vitalitate, de depresie, de resemnare, si deseori pur si simplu de plictiseala. Dar este evident ca omul nu se poate lasa tot timpul atras de ce ii este strain. Avem nevoie de un sol stabil, de pe care sa putem ingadui strainului, intr-o masura tolerabila, sa intre in viata noastra. 

   Fascinatia ne conduce asadar catre laturile straine ale personalitatii noastre. Tinta ei este modificarea identitatii si astfel poate cauza foarte usor o problema de identitate. Atunci fascinatia ne inspaimanta si incercam sa o respingem. Sau altfel spus: fascinatia ne ajuta sa depasim teama fata de strain, o teama mereu prezenta intr-o masura sau alta, ''sarind'' in prima faza peste ea. Dar, la un moment dat, tot va trebui sa infruntam teama, cel tarziu atunci cand urmarile fascinatiei devin vizibile si sesizabile.

   Sa ne imaginam o fascinatie erotica imperioasa, dar problematica: cineva este fascinat de o persoana pe care nu o poate accepta cu niciun chip, fiindca la persoana respectiva nimic nu este cum ar trebui sa fie . Si totusi, fascinatia este covarsitoare si il obliga pe acest cineva  sa isi revizuiasca despre sine si despre viata. Aici se impune acceptarea umbrei. 

   Nu avem voie sa ne imaginam fascinatiile  ca fiind intotdeauna ''frumoase''. Exista si fascinatii acoperite de umbra, atat de puternice, incat nu ne mai este posibil sa ne indepartam de ele. Si atunci riscam sa ne pierdem buna reputatie, averea, o persoana iubita. 

   Ne putem pierde si vechea imagine de sine dar atunci castigam vitalitate.


Bibliografie: 

• Kast, Verena (1994) Vater- Töchter, Mutter- Söhne. Wege zur eigenen Identität aus Vater- und Mutterkomplexen, Kreuz, Stuttgart
• Carl Gustav Jung (1978, 2003) Arhetipurile si inconstientul colectiv. Opere complete vol.I ,Ed. Trei , Bucuresti
• Kast Verena, (2013) Umbra, forta subversiva din noi. Ed. Trei , Bucuresti
• Kristeva, Julia (1990) Fremde sind wir uns selbst.Suhrkamp, Frankfurt