III. Abuzul verbal. Forme specifice -> Gluma ca abuz verbal mascat. Blocarea si diversiunea. Acuzatiile si reprosurile.

  Gluma, ca abuz verbal mascat  

    E nevoie de o minte foarte agera pentru a descoperi modalitati de discreditare a partenerei, adica fie cu umor, fie intr-o maniera grosolana, fie cu stil. Tipul de abuz verbal mascat sub forma de gluma nu este facut in joaca. El loveste profund, atinge cele mai sensibile domenii si ii confera agresorului o aura de trimfator. Acest tip de abuz nu pare niciodata amuzant, pentru ca nu este deloc asa. 
   Comentariile injositoare mascate sub forma de gluma, se refera adesea la aspectele feminine ale femeii, la capacitatea ei intelectuala sau la competenta sa. Daca partenera spune ''Nu mi s-a parut deloc amuzant'', agresorul o poate dezaproba spunandu-i nervos: ''Tu chiar nu ai simtul umorului'' sau ''Nu poti intelege nici macar o gluma''. Sau o poate acuza de antagonism, spunandu-i suparat: ''Tu ai chef sa incepi o cearta''? Aceste afirmatii sunt abuzive in sine. Pentru cine citeste aceste randuri poate fi evident ca agresorul nu arata bunavointa, sau interes fata de relatie. 
    Din pacate partenerei nu-i este in mod firesc la fel de clar. Pentru ca agresorul are o reactie de enervare, partenera poate sa creada ca a inteles gresit, si ca acesta este motivul pentru care este el suparat, ori se poate chiar intreba daca nu cumva chiar ii lipseste simtul umorului. 
   Efectele de ''spalare a creierului'' nu pot fi insa subliniate indeajuns. Urmatoarele comentarii/replici umilitoare sunt descrise de agresor ca niste glume.

• Ai nevoie de un paznic!
• Vai cat de usor te poate amuza cineva!
• La ce te poti astepta de la o femeie!
• Nu-ti poti gasi capul daca nu ti-ar fi atasat!

Exact la fel, un agresor isi spoate speria intr-un fel partenera sau o poate face sa tresara, dupa care obisnuieste sa rada ca si cum ar fi fost vorba de o gluma. 

  Blocarea si diversiunea

   Aceste doua forme specifice de abuz constituie o categorie de abuz verbal care controleaza in mod specific comunicarea interpersonala. Agresorul refuza sa comunice, stabileste el ce poate fi discutat sau retine pentru el informatiile. El poate impiedica prin blocare si diversiune toate posibilitatile  de rezolvare a conflictelor. Blocarea poate avea loc  printr-o cerere clara, prin schimbarea subiectului sau se poate face direct, fara drept de replica. 

   Blocarea poate lua o forma acuzatoare, oricum scopul ei final este de a impiedica discutia , de a pune capat comunicarii, sau de a retine pentru sine informatiile. Mai jos voi oferi cateva exemple de blocare:

• Intotdeauna vrei sa ai ltimul cuvant!
• Stii bine la ce ma refer!
• Crezi ca le stii pe toate!
• Ai auzit foarte bine ce am spus. Nu cred ca mai este necesar sa mai repet!
• Vorbesti cand nu trebuie!
• Nu vad unde am putea ajunge cu discutia asta. Eu am terminat!
• Toate astea sunt numai tampenii!
• Inceteaza sa-mi tot fac reprosuri!
• N-ai vrea sa nu te mai agati de mine?
• Las-o balta!
• Trebuie sa ai tu dreptate neaparat!
• Inceteaza cu sporovaiala!
• Te-a intrebat cineva ceva?
• De unde ti-a venit o asemenea ideea stupida?
• Cine ti-a cerut parerea?
• Termina cu vaicareala!

    Blocarea se poate indeplini si prin tactici de diversiune. De exemplu cand partenera intreaba cum au fost cheltuiti 10000 de euro, agresorul ii blocheaza incercarile de a obtine informatii distragand-o prin acuzatii si comentarii irelevante. In mod frecvent, prin distragerea atentiei, partenera nici nu obseerva ca subiectul initial a iesit din discutie. 

   Mai jos voi evidentia cateva exemple de blocare prin diversiune. Toate pot fi folosite pentru abaterea atentiei partenerei de la intrebarea legitima:

Intrebare: ''Ce s-a intamplat cu cei 10.000 de euro?''

• De ce esti ingrijorata? Ai cheltuit destul.
• Nu am de gand acuma sa parcurg toate facturile/chitantele.
• Costa destui bani sa ramai in afacere, asa ca inceteaza sa ma mai presezi si sa ma hartuiesti.
• Nu am de gand sa stau acum sa-ti explic cum functioneaza programele pentru pensii ale corporatiei.
• Nu te mai plange atata, atata timp cat nu castigi 100000 de euro pe an.
• Ti-am explicat deja totul, nu am de gand sa ma mai repet.
• Te-ai maritat cu mine numai pentru bani.
• Trebuie sa dau socoteala pentru fiecare banut?
• Ce-ar fi sa incepem cu tine, sa justifici tu intai fiecare banut cheltuit.
• Intotdeauna incerci sa provoci o cearta sau o discutie in contraictoriu.
• Imi este lehamite de lamentarile tale.
• Daca tu crezi ca este atat de simplu, te rog frumos de azi inainte sa fii tu cea care se ocupa de taxe si finante, iar eu nu voi mai lucra.
• Las-o balta, de frecusuri de genul asta nu am nevoie.
• E prea complicat pentru tine. 
• Oricum nu intelegi nimic, doar ti-am mai exlicat si alta data.

   Diversiunea invita la un raspuns din partea partenerei, in genul: 

• ''Nu ma plang, sau nu sunt nemultumita/furioasa/ cicalitoare, pun doar o simpla intrebare''. 
• El:  ''Nu stiu despre ce chitante vorbesti''.

   Subiectul discutiei este modificat prin diversiune. Niciuna dintre diversiunile agresorului nu raspunde la intrebarea partenerei intr-un mod echilibrat si atent. 

   Acuzatiile si reprosurile

   Agresorul verbal isi poate acuza partenera de vreo greseala sau ''fisura'' in felul in care evolueaza  relatia lor, aducandu-i ei reprosuri pentru supararea, iritarea, sau insecuritatea lui.  

   Exemple:

• Partenera: Ma simt intr-un fel izolata de tine.
• Agresorul, furios: Nu am nevoie de atacuri de genul asta.  

Aici agresorul isi acuza partenera de atac. In acest mod, el evita orice apropiere sau orice posibilitate de a explora sentimentele partenerei. 

• Agresorul furios: Unde imi este trusa de scule?
• Partenera: Cred ca s-au jucat copiii cu ea si au lasat-o undeva in curte.
• Agresorul: Nu vorbeam cu tine / nu te-am intrebat pe tine.
• Partenera: De ce esti asa nervos?
• Agresorul, cu manie: Stiai desigur ca asta fusese doar o intrebare retorica.

In felul acesta partenera este acuzata ca a raspuns la o expresie '' enuntata sub forma unei intrebari, doar pentru efectul ei dramatic,si nu pentru cautarea unui raspuns.'' (conform definitiei termenului ''retoric'').

Agresorul da vina pe partenera lui pentru nervozitatea lui, spunandu-i ca ea stia ca nu trebuie sa-o ofere un raspuns, sau ca nu i se ceruse sa raspunda.

• Partenera: Dragul meu, in seara asta ma simt de-a dreptul obosita.
• Agresorul verbal: Din ce cauza ma rog? Doar nu te-am obosit eu.

    Relatarile parteneri despre starea ei de oboseala, de disconfort fizic, nu sunt acceptate. Ea fiind acuzata voalat de infidelitate si astfel invinovatita de agresor. Intentia fiind aceea de a o impinge la ascultare, de a o determina sa se supuna. Cele ce urmeaza reprezinta afirmatii abuzive, acuzatoare si invinuitoare. Pentru majoritatea femeilor acestea sunt foarte dureroase, deoarece in mod frecvent, partenera doreste mai mult decat orice sa-si asigure tovarasul de viata ca nu este dusmanul lui. 

• Mereu trebuie sa ai tu ultimul cuvant.Ma exaspereaza felul tau de a discuta.
• Faci ce faci si ajungi la cearta. Esti imposibila si cu tine nu pot sa discut.Gata!
• Faci ce faci si dai de necaz iar! Daca nu as fi eu sa te scot, nu stiu ce ar fi.
• Ma ataci mereu. Discutiile tale provoaca intotdeauna cearta.
• Chiar nu poti sa ma lasi in pace niciodata? Vreau sa nu mai aud atatea intrebari stupide.
• M-am saturat de vaicareala ta/nemultumirile/critica si plangerile tale. Le gasesc fara niciun argument, fara suport logic, fara rost.
• Nu stiu unde vrei sa ajungi. Nu iti inteleg intrebarile si nici ce urmaresti cu hartuiala.
• Esti ca toate femeile.Cu parul lung si mintea scurta. Nu mai vreau sa discut azi absolut nimic pe tema asta.

Bibliografie:

• Jenkins, Alan (1990) - Invitation to Responsability: The Therapeutic Engagement Of Men Who Are Violent And Abusive, Adelaide South Australia: Dulwich Centre Publication
• Winn, Denise (1983) - The Mnipulated Mind: Brainwashing, Conditioning and Indocrination; London, Octagon Press
• Flaming, Jannifer Baker (1979) Stopping Wife Abuse: A Guide to the Emotional, Psychological, and Legal Implications...For the Abused Women and those Helping Her, New York
• Patricia Evans (2018) -The Verbally Abuse Relationship. How to recognize it and how to respond, Adams MEDIA, New York

II. Abuzul verbal. Forme specifice -> Atitudinea retinuta. Contrazicerea. Desconsiderarea

    O relatie necesita intimitate. Intimitatea necesita empatie. A auzi sentimentele altcuiva , ca si experienta sa, si a le intelege inseamna intelegere empatica. Intr-o relatie adevarata trebuie sa existe mai mult decat un simplu schimb de informatii. Apoi intimitatea unei relatii nu poate fi realizata daca una dintre parti nu vrea sa-si impartaseasca trairile si nu este in stare sa-si sprijine partenerul sau partenerul intr-o maniera empatica. Este posibil ca doua persoane sa nu se inteleaga mereu unul pe celalalt, sau sa aiba dificultati in exprimarea sentimentelor, intentia de a intelege este prezenta daca ambele parti  pot spune ceea ce vor, ceea ce simt, gen '' Eu simt ca..., Eu cred ca..., Asta e ceea ce simti tu? etc.

 *De retinut este ca o persoana nu poate creea intimitate de una singura intr-o relatie.

Referindu-ma la abuzul verbal, agresorul care refuza sa isi asculte partenera, ii neaga experienta, si refuza sa impartaseasca cu ea ceea ce simte, violeaza intelegerea fundamentala a unei relatii. Putem spune ca el are o atitudine retinuta.

• Atitudinea retinuta/retrasa

   Este o modalitate sugestiva de exprimare, ca si cuvintele de altfel si reprezinta o forma de abuz verbal. Intr-un fel mai simplificat spus, este alegerea cuiva  de a pastra pentru sine practic toate sentimentele, gandurile, sperantele si visele si de a ramane tacut fata de partenera, a dezvalui cat mai putin posibil si a mentine o atitudine de indiferenta, de raceala. Un aspect important de mentionat, este acela ca un agresor verbal inrait poate proceda in acel fel luni de zile, ani chiar, in cadrul relatiei, fara a incerca sa implice partenera in problemele lui si fara sa-i raspunda intr-un mod empatic.

    Atitudinea retinuta poate dura ani, deoarece partenera dupa ce a incercat sa-si apropie tovarasul de viata, poate sa presupuna ca acesta este , la urma urmelor o persoana foarte linistita, introvertita sau extrem de timida sau ca este inhibata emotional ori usor autista. Ea poate lega comportamentul agresorului verbal mai degraba de oricare dintre motivele respective decat sa-si imagineze care este realitatea. Desi partenera isi poate dori mai multa companie si conversatie, ea poate decide ca nu asteapta mai mult decat are de dat partenerul.  Este forte probabil ca ea sa nu se indoiasca nicio clipa  ca el vrea sa-si impartaseasca trairilre, sentimentele, gandurile cu ea.

  Agresorul verbal  care alege sa fie rezervat fata de partenera sa poate adauga diverse inflorituri si disimulari la retinerea sa, precum: sa se prefaca a nu auzi, sa aleaga ceva la care sa priveasca in timp ce partenera ii destainuie un anumit lucru sau sa urmareasca o emisiune la televizor in timp ce spune : ''Continua, te ascult''

Cel care alege tipul acesta de atitudine retinuta va riposta solicitarilor de comunicare ale partenerei cu raspunsuri de genul: 

- nu avem despre ce discuta

- ce ai vrea sa-ti spun

- de ce te plangi, ca doar vorbesc cu tine

- nu ma lasi niciodata sa vorbesc

- de ce sa-ti spun daca-mi place, oricum vei face ce doresti

- nu te-ar interesa

   Felul acesta de reactii, sporesc foarte mult confuzia partenerei. Este posibil ca ea sa creada ca relatia lor functioneaza, deoarece agresorul ii poate furniza mesaje functionale, insa relatia nu este una normala, deoarece nu exista atmosfera de intimitate. Informatiile functionale sunt desigur importante dar nu pot fi singurele forme de comunicare daca exista o relatie reala. Pot exista trei forme de comunicare intr-o relatie: comunicarea functionala, comunicarea care solicita un raspuns si comunicarea care reprezinta un raspuns.

1. Exemple de comunicare a unor informatii functionale : 

• Voi veni tarziu diseara
• Lista de cumparaturi se afla in bucatarie
• Ai nevoie de mine? Sa te ajut cu ceva?
• Cine a iesit? 
• Unde imi este ciocanul?
• Te rog lasa-mi facturile aici
• A inceput spectacolul
• Lumina s-a intrerupt
• Masina e cu rezervorul aproape gol

1. Exemple de comunicare ce solicita un raspuns:

• Spune-mi si mie la ce te gandesti?
• Ghice ce s-a intamplat pe drum spre..?
• Ma gandeam sa..
• Cum ti-a placut?
• Care este...tau preferat?
• Ceea ce-mi place cel mai mult in legatura cu..este..
• Ma simt..
• Ce ti-ar place sa faci peste un an?
• Ce crezi despre..?
• Cand esti liber, ai vrea sa discutam despre asta?

1. Exemple de comunicare ce reprezinta un raspuns:

• O, inteleg ce vrei sa spui..
• Da, inteleg.
• Asta e interesant.
• Nu m-am gandit la asta!
• Oh! Intotdeauna am privit problema in acest fel.
• Suna ca si cum ai spune...
• Ma voi gandi si-ti voi spune.
• La ce te-ai gandit?
• Vrei sa spui ca...?

    O alta forma de abuz verbal este reactia dominanta a a unor agresori verbali, pe care o voi descrie mai jos. Adica cum indrazneste ea sa aiba o parere diferita de a lui? Daca ea vede lucrurile diferit, el poate simti ca-si pierde controlul si dominarea asupra ei. In consecinta, poate alege sa-i contracareze gandurile, perceptiile si chiar experienta de viata.

• Contrazicerea

   Este una dintre cele mai distructive forme de abuz verbal, deoarece implica toate posibilitatile de discutie, neaga in mod consecvent realitatea, asa cum o percepe victima si o impiedica pe partenera sa afle ce gandeste celalalt. Un agresor care isi contrazice constant partenera, in aparenta el pare doar sa aiba puncte de vedere diferite de ale ei. Ea nu poate sti cu certitudine niciodata ceea ce gandeste el cu adevarat in nicio privinta. Asadar ea nu-l poate cunoaste. Un partener care contrazice si adopta in acelasi timp o atitudine rezervata si rece, este aproape imposibil de cunoscut. De ex. partenera spune '' In aceasta dimineata asta este frig'', la care agresorul raspunde ''Ti se pare, e doar racoare'' . 

    Un agresor verbal poate fi atat de promt in a-si contrazice partenera, incat sa nici n-o auda sau sa-i permita sa-si termine gandul, si cu siguranta nu poate discerne tonul vocii ei. Cand un abuzator isi contrazice partenera, el nu foloseste expresi ca: ''Mi se pare..'', Cred...'' sau ''Simt ca..'', pur si simplu sustine ca ceea ce i-a spus partenera nu este asa. Un agresor verbal inveterat, care alege contrazicerea ca mijloc de dominare si impunere a propriei puteri, combate gandurile, convingerile, si sentimentele partenerei.     Contrazicerea blocheaza efectiv intreaga comunicare si toate posibilitatile de atingere a intimitatii.

• Desconsiderarea

    Acesta forma de abuz verbal neaga realitatea si experienta partenerei si reprezinta o atitudine extrem de distructiva. Daca partenera nu o recunoaste ca atare, poate petrece ani buni incercand sa isi dea seama ce este in neregula cu ea sau cu abilitatea ei de a comunica. Desconsiderarea neaga si deformeaza perceptia reala a partenerei despre abuz, si este prin urmare una dintre cele mai inselatoare forme de abuz verbal. Pentru a intelege mai bine ce inseamna desconsiderarea, imagineaza-ti un articol dintr-un magazin, care valoreaza o suta de lei, este subevaluat la un leu, incat practic este negat ca valoare, fiind apreciat la un pret de nimic. In realitate agresorul verbal, desconsidera valoarea sentimentelor si experienta partenerei ca si cum acestea nu ar insemna nimic. 

   Daca partenera spune de exemplu, ''Ma simt jignita cand spui...'' sau ''Nu cred ca este amuzant, o simt ca pe o umilire'' ori ''Ma simt rau cand tipi la mine, sau imi vorbesti pe un ton rastit'', iar agresorul ii poate desconsidera sentimentele, spunandu-i ceva  care-i transmite mesajul ''Sentimentele si experientele tale sunt de vina, sau sunt gresite! Si nu valoreaza absolut nimic''. Mai jos enumar cateva exemple, dintre cele mai banale chiar, ce exprima afirmatii de desconsiderare.

• Esti prea sensibila!
• Te grabesti sa sari la concluzii!
• Nu poti intelege o gluma!
• Exagerezi in toate ca intotdeauna!
• Faci din tantar armasar!
• Nu ai simtul umorului!
• Vezi totul in lumina cea mai rea!
• Iei lucrurile prea in serios!
• Simti prea multe!
• Imaginatia ta lucreaza non-stop
• Nu stii despre ce vorbesti!
• Crezi ca le stii pe toate!
• Intotdeauna trebuie sa gasesti ceva de care sa te plangi!
• Esti pornita sa declansezi un conflict!
• Nu te simti bine daca nu te plangi!
• Le intelegi pe toate gresit!
• Interpretezi cuvintele mele in tot felul!
• Esti in cautare de cearta!

     Nu este ceva iesit din comun ca partenera sa aiba incredere maxima in agresor. Ea poate deduce din aceste afirmatii ca este ceva rau cu ea insasi, cu simtul umorului ori cu perceptiile ei. Aceste convingeri pot duce la sentimente de frustrare si de inutilitate. Partenera poate petrece ore in sir incercand sa isi dea seama cum se intampla ca ii face lui o asemenea impresie. Nu intelege ca afirmatiile lui depreciative sunt formulate pentru a evita sa-si ia responsabilitatea pentru propriul comportament.

*In articolul urmator voi descrie abuzul mascat sub forma de gluma, blocarea si diversiunea, acuzatiile si reprosurile.

Bibliografie:

• Winn, Denise (1983) - The Mnipulated Mind: Brainwashing, Conditioning and Indocrination; London, Octagon Press
• Flaming, Jannifer Baker (1979) Stopping Wife Abuse: A Guide to the Emotional, Psychological, and Legal Implications...For the Abused Women and those Helping Her, New York
• Patricia Evans (2018)-The Verbally Abuse Relationship. How to recognize it and how to respond, Adams MEDIA, New York

I. Abuzul verbal - > Caracteristicile specifice

   *De retinut este ca abuzul verbal constituie o forma de violenta psihologica si este exteriorizat prin cuvinte care ataca, care ranesc o persoana , si o determina sa creada un lucru fals sau care exprima un neadevar despre cineva.

   1. Abuzul verbal raneste, este dureros, in mod deosebit atunci cand este negat. Cand perceptia partenerei de exemplu, despre abuz este desconsiderata si nu exista nicio validare a realitatii in care ea traieste, o parte majora din suferinta o reprezinta confuzia in care  se afla aceasta.

   2. Abuzul verbal ataca insasi firea si capacitatile persoanei. Ea poate incepe sa creada ca este ceva in neregula cu ea sau ca posibilitatile ei sunt sortite esecului.

   3.Abuzul verbal  poate fi evident (izbucniri de manie si injurii) ori foarte, foarte subtil, asemanator metodelor de spalare a creierului. Abuzul verbal evident este de obicei invinuitor si acuzator, si in consecinta derutant pentru partenera. Abuzul verbal disimulat, care reprezinta o agresiune ascunsa, provoaca si mai multa confuzie partenerei. Scopul fiind acela de a o mentine sub control fara ca aceasta sa isi dea seama.

   4. Abuzul verbal cu intentia discreditarii, poate fi rostit pe un ton preocupat si extrem de sincer. Ex. ''Niciodata nu am putut sa dezbat impreunca cu tine tema vreunei carti deoarece exista unele expresii obisnuite, al caror inteles pur si simplu nu iti este limpede, dar pe care mai tot omul de rand le pricepe''. De aici rezulta ca victima poarta intreaga vina si responsabilitate pt dificultatile de comunicare din cuplu, si problemele existente.Sentimentele resimtite de victima au fost de vina, de tristete, de disperare, de neputinta.

    5. Abuzul verbal este manipulator si menit sa asigure controlul asupra partenerei. De obicei ea nu isi da seama ca este manipulata si controlata. Observa totusi ca are o viata cu totul diferita decat si-ar dori, sau cu siguranta mai putin fericita. 

    6. Abuzul verbal este inselator. Agresorul nu-si respecta partenera, ci o desconsidera sau o subestimeaza intr-un asemenea mod, incat: 

• stima ei de sine se diminueaza treptat, de obicei fara ca ea sa-si dea seama;
• isi pierde increderea in ea fara ea sa realizeze acest fapt
• poate incerca in mod constient si inconstient sa-si modifice comportamentul, astfel incat sa nu-l supere pe agresor, si sa nu se mai simta lezata
• i se poate spala creierul intr-o maniere subtila fara ca ea sa-si dea seama.

    7. Abuzul verbal este neprevazut. Caracterul sau imprevizibil este una dintre cele mai semnificative caracteristici ale abuzului verbal. Partenera poate fi uimita, socata, descumpanita de sarcamul partenerului, de mania, de umilirea sau comentariul lui jignitor. Indiferent de cat de inteligenta, perspicace sau inteleapta e, nu prevede niciodata incidentele suparatoare care au loc, si in cele mai multe cazuri nici nu intelege de ce apar si cum le-ar putea preveni.

  8. Abuzul verbal este o problema esentiala intr-o relatie.Cand un cuplu are o cearta autentica, despre o problema reala, cum ar fi modalitatea de a-si disciplina copiii, sau decizia pentru cat timp sa petreaca separat si impreuna, ambii parteneri pot fi maniosi, dar fiecare poate spune: ''Sunt nervos din cauza..., sau ''asta este ceea ce vreau''. Si in final daca exista bunavointa de ambele parti chestiunea se rezolva. Intr-o relatie abuziva insa, nu exista un conflict specific. Problema este insusi abuzul, si acesta nu este rezolvat. Cu alte cuvinte situatia nu are o finalizare.

  9. Abuzul verbal exprima un mesaj dublu. Exista o nepotrivire intre felul in care vorbeste agresorul si sentimentele sale reale. De exemplu poate parea foarte sincer, onest si bineintentionat atunci cand ii spune partenerei ce greseli face. ''Nu sunt nebun'' pe un ton foarte suparat, ori o alta situatie, invita partenera la cina pt ca in timpul acesteia sa afiseze o indiferenta rece. Frecvent femeile spun: 

• imi spune ca ma iubeste si ca poate sa spuna orice vrea el
• spune ca este dispus sa accepte pe oricine, dar ma critica si nu imi accepta punctele de vedere sau sentimentele
• spune ca este relaxat si dezinvolt, dar este manios si iritabil toata ziua
• spune ca ma sprijina, dar ma simt izolata si singura cand sunt cu el

  10. Abuzul verbal se accentueaza cu timpul, creste in intensitate, frecventa si varietate. De exemplu la inceputul relatiei agresorul poate abuza de partenera prin remarci umilitoare, spuseca in gluma sau printr-un comportament retinut si distant. Treptat sunt adaugate alte forme.

In foarte multe cazuri de la abuzul verbal se trece la abuzul fizic, care poate incepe de asemenea subtil. prin impingeri, inghionteli, loviri ''accidentale'', ''fara nimic intentionat'', ajungandu-se mai tarziu chiar la batai. Pe masura ce abuzul verbal escalaeaza in abuz fizic, agresorul poate incepe sa ocupe spatiul partenerei. O femeie marturisea ca ori de cate ori  se aseza pe un scaun sprijinindu-se de o perna cu cafeaua inainte si apoi iesea din camera pt un moment, cand se intorcea isi gasea scaunul ocupat de catre partener. Nu conta pe care scaun se aseza. Iar el refuza vehement sa-i inaoieze locul. Este forte important sa se observe trecerea de la abuzul verbal la abuzul fizic, deoarece din experienta terapeutilor cu femeile maltratate, reies dovezi ca toate aceste au fost mai intai victime ale abuzului verbal. 

    Abuzul verbal impiedica existenta unor relatii in adevaratul sens al cuvantului, un lucru evident de altfel. Totusi  partenera unui agresor, poate trai cu iluzia ca are o relatie reala, din mai multe motive, intre care unul destulde graitor este acela ca priviti ca si cuplu, ea si agresorul pot fi compatibili cu rolurile respective.

   In mod frecvent agresorii verbali isi traiesc multe sentimente  printr-o stare de iritare si suparare. Daca agresorul se simte nesigur, anxios, el poate fi iritat si suparat pt ca se sinte nesigur si anxios. Totusi o parte din fiinta umana o reprezinta capacitatea de a avea sentimente. Aceasta alaturi de capacitatea de a gandi, este o caracteristica universala pentru natura umana. Din pacate agresorul in general nu doreste sa isi accepte sentimentele si nici sa le arate partenerei, tinand-o la distanta. Agresorul verbal in mod constient sau inconstien, isi vedere partenera ca e un dusnan, sau cu siguranta ca pe o amenintare care trebuie tinuta sub control. In consecinta el poate purta un fel de razvoi prin cuvinte , de obicei fara ca partenera sa stie sau sa inteleaga acest fapt.

   

In articolul urmator voi vorbi despre categoriile specifice abuzului verbal:

• Atitudinea retinuta
• Contrazicerea
• Desconsiderarea
• Abuzul verbal mascat sub forma de gluma
• Blocarea si diversiunea
• Acuzatiile si reprosurile
• Judecatile si criticile
• Bagatelizarea
• Subminarea
• Amenintarea
• Jignirea
• Uitarea
• Atitudinea la comanda
• Negarea
• Furia abuzuva

Bibliografie: 

• Winn, Denise (1983) - The Mnipulated Mind: Brainwashing, Conditioning and Indocrination; London, Octagon Press
• Flaming, Jannifer Baker (1979) Stopping Wife Abuse: A Guide to the Emotional, Psychological, and Legal Implications...For the Abused Women and those Helping Her, New York
• Patricia Evans (2018)-The Verbally Abuse Relationship. How to recognize it and how to respond, Adams MEDIA, New York

Limitele personale si fuzionarea

   Limitele sau granitele personale iti indica unde se termina persoana ta si unde incep ceilalti. Ele te definesc pe tine ca persoana, iti definesc convingerile , modul in care ii tratezi pe ceilalti si modul in care ii lasi pe ceilalti sa te trateze. E asemeni cojii unui ou, limitele iti dau forma si te protejeaza. La fel ca regulile unui joc, ele iti fac ordine in viata si te ajuta sa iei decizii care sunt benefice pt tine.
   Limitele sanatoase sunt destul de flexibile, le poti indoi fara sa se rupa, insa daca limitele tale sunt excesiv de flexibile, pot aparea abuzuri si intruziuni. Poti ajunge sa-ti asumi emotiile si responsabilitatile celorlalti si sa le pierzi din vedere pe cele proprii.
   Pe de alta parte insa, daca limitele tale sunt prea rigide, este posibil ca oamenii sa te considere rece sau distant/a.
   Acest lucru se intampla pentru ca limitele inflexibile pot actiona ca un mecanism defensiv - nu doar fata de ceilalti, ci si fata de propriile tale sentimente. Este posibil sa iti fie greu sa resimti tristete, furie sau alte emotii negative. De multe ori, chiar si fericirea si alte emotii pozitive te depasesc, este posibil sa simti detasare fata de ceilalti chiar si fata de propriile tale experiente.

   Autoarea Melody Beattie  descrie in cartea sa despre codependenta emotionala  ''Codependent No More'' (1987) ca stabilirea limitelor nu este un proces izolat.Mai concret, ea spune: '' A stabili limite consta in a invata sa avem grija de noi insine, indiferent de ce se intampla, unde mergem sau cu cine suntem. Limitele sunt inradacinate in propriile convingeri privitoare la lucrurile pe care le meritam si lucrurile pe care nu le meritam. Aceste limite isi au originea intr-o intelegere mai profunda a drepturilor noastre personale  , cu precadere dreptul nostru de a fi noi insine. Limitele apar pe masura ce invatam sa ne pretuim, sa ne acordam incredere si sa ne ascultam pe noi insine. Limitele se revarsa natural din convingerea noastra ca dorintele noastre, nevoile noastre, ce ne place si ce ne displace sunt importante''.

   Deci, limitele personale nu constau in controlarea sau modificarea comportamentului celorlalti, in fond ele nu au nicio legatura cu ceilalti, ele se refera strict la tine si la ce trebuie sa faci ca sa ai gija de propria persoana. De exemplu, exista posibilitatea sa nu reusesti sa iti impiedici rudele indiscrete sa te intrebe la nesfarsit cand ai de gand sa te pui la casa ta, sa te casatoresti, sa iti intemeiezi o familie. Insa poti decide singur/a cat timp petreci cu ele si daca le raspunzi sau nu la intrebari.    Desigur ca poti in egala masura sa hotarasti sa iti ignori limitele personale.
Un exemplu clar, tatal tau sau mama ta de o anumita varsta aluneca pe un trotuar acoperit de gheata si  isi rupe un picioar.Apoi te intreaba daca poate locui cu tine si cu familia ta pana cand se pune pe picioare, pana cand i se vindeca ranile. Si pentru ca iti iubesti familia, parintii, accepti - chiar daca e in joc propria intimitate si pui pret pe ea. Este absolut esential sa simti ca ai de ales, ca exista variante, alternative. Este precum diferenta dintre a oferi cuiva un lucru in dar si a fi jefuit.

Limitele emotionale

     Limitele emotionale sunt granite invizibile care delimiteaza emotiile tale de ale celorlalti. Aceste granite nu doar marcheaza locul in care emotiile tale se sfarsesc si incep emotiile altcuiva, ci te ajuta sa iti protejezi emotiile atunci cand te simti vulnerabil/a, si sa le oferi celorlalti acces la emotiile tale atunci cand simti ca exista intimitate si ca esti in siguranta.
   Acei oaameni care au limite emotionale sanatoase isi inteleg si isi respecta  propriile ganduri si sentimente. Pe scurt spus, se respecta pe sine si propria unicitate. Dreptul de a spune ''nu'' consolideaza granitele emotionale. Acelasi efect il au si libertatea de a spune ''da'', respectul fata de sentimente, acceptarea diferentelor si acordarea libertatii de expresie.

Limitele pot fi dificil de pastrat, de stabilit, insa acest lucru poate avea rezultate inestimabile.

~ Limitele prersonale te ajuta sa-ti definesti propria identitate, acest aspect este in stransa legatura cu efortul de ati construi propria identitate. Oameni cu granite emotionale incerte, difuze, au frecvent un simt al propriei identitati slab conturat, slab dezvoltat. Persoanelor cu granite incerte sau inexistente li se poate parea dificil sa faca distinctie inttre propriile convingeri si emotii, pe de o parte, si ale celorlalti pe de alta parte. De asemenea ele mai au tendinta ca confunde propriile probleme si responsabilitati cu ale celorlalti. Ramasi fara o identitate concreta, sigura, isi asuma in mod frecvent identitatea altora sau isi extrag identitatea dintr-un singur rol familiar (mama, director etc).

Oamenii cu limite personale corespunzator dezvoltate au cateva caracteristici aparte pe care le voi evidentia punctual:
- reusesc sa faca distinctia intre ei si ceilalti
- isi identifica si isi asuma raspunderea pentru  propriilre sentimente, convingeri si valori;
- sunt de parere ca propriile sentimente, convingeri si valori reprezinta o parte semnificativa din propria identitate
- respecta convingerile si sentimentele celorlalti chiar daca sunt diferite de cele proprii;
- inteleg ca atat valorile cat si convingerile celorlalti sunt in egala masura de importante pentru definirea propriei lor identitati

~ Limitele iti ordoneaza viata. Daca te afli mereu la cheremul dorintelor unei persoane poti ajunge in punctul in care sa nu-ti mai tii viata sub control. De exemplu persoanele cu tulburare de personalitate borderline au tendita sa modifice regulile, sa actioneze impulsiv, disproportionat si sa solicite atentie dupa propriul program, nu dupa cel al altora.
Limitele in situatia aceasta te pot ajuta sa faci fata comportamentelor manipulative, ca sa nu te simti ca o papusa trasa pe sfori.
De asemenea limitele te mai pot ajuta sa-ti pui in ordine relatiile cu ceilalti, iar stabilirea clara a limitelor, din timp, te poate ajuta sa eviti problemele pe viitor.

~ Limitele te ajuta sa te simti in siguranta, ofera un plus de certitudine. Mai exact spus, oamenii care nu-si stabilesc limite sunt la mila celorlalti. Simt neajutorare atunci cand ceilalti isi exercita influenta asupra lor si inghit tot ce li se serveste. Pe de alta parte oamenii care stabilesc limite simt ca au mai mult control asupra propriei vieti, pt ca isi dau seama ca pot decide, pot alege comportamentele pe care le vor tolera. Fac uz de dreptul care le apartine, acela de a spune ''nu''. Acest lucru le ofera siguranta si control.

~ Limitele incurajeaza intimitatea, nicidecum fuzionarea. De exemplu, cand doi oameni se casatoresc ei devin una. Mirii si miresele din ziua d azi sunt mai predispusi sa considere ca unu si cu unu fac totusi doi. Un fragment despre casatorie  din ''Profetul'' lui Kahlil Gibran (1976) indeamna cuplurile sa-si pastreze individualitatea,si asta in ciuda traiului comun in doi. ''Ramaneti uniti, insa nu foarte strans uniti, caci coloanele templului sunt separate, iar stejarul si chiparosul nu pot creste unul in umbra celuilalt''. Foarte edificatoare aceste cuvinte. Gibran descrie asadar limitele sanatoase, iar fuzionarea este comparabila cu stejarul si chiparosul care cresc atat de aproape unul de celalalt incat ramurile si radacinile lor se incolacesc. In scurt timp niciunul dintre ei nu mai are loc suficient sa creasca, parti din ei mor si niciunul dintre ei nu-si poate indeplini potentialul maxim.

*O mica precizare ce diferentiaza doua notiuni, si anume ca spre deosebire de compromis, care reprezinta un schimb constient, fuzionarea inseamna negarea propriei identitati si a propriilor nevoi, cu scopul de a multumi pe altcineva.

     Mai explicit spus - fuzionarea are loc atunci cand individualitatile partenerilor sunt sacrificate de dragul relatiei. Indragostirea genereaza entuziasm si implicare. Adevarul este ca acesta reprezinta o etapa extrem de incalcita a relatiei. Simti validare cand gasesti pe cineva cu aceleasi emotii si ganduri ca si tine. Aceasta senzatie este minunata, insa pana la urma perceptiile vor fi diferite. Modul in care acesta transformare este gestionata, reprezinta punctul cheie pentru viitorul relatiei. Alteori oamenii devin fuzionali pentru ca unul dintre parteneri il intimideaza pe celalalt, dorind ca acesta sa renunte la propriile opinii, perspective, si preferinte. In alte cazuri, un partener adopta in mod voluntar parerile celuilalt, din dorinta de a se simti cat mai apropiat de celalalt. Negarea unei parti din propria individualitate este preferabila singuratatii - cel putin in faza de inceput a relatiei. Problema este ca pe termen lung, sacrificarea unor parti din propria individualitate pentru a multumi pe altcineva, nu functioneaza. S-ar putea sa dureze multi ani, insa pana la urma iti vei da seama ca obtinand o relatie, te-ai pierdut pe tine insuti/insati. Pentru a putea darui este necesar ca propria ta individualitate, sa aiba suficienta consistenta, ca sa ai ce sa oferi celuilalt. Chiar si daca ai deja o buna constientizare, a propriei identitati, intimitatea cere timp, sinceritate, deschidere, ascultare si nu in ultimul rand, acceptare.


Bibliografie:

• Anne, Katherine (1993) - Boundaries: Where You and I Begin
• Melody, Beattie (1987) - Codependent No More
• Gibran, Kahlil (1986) - The Prophet
• Linehan, M. (1993) - Skills Training Manual For Treating Borderline Personality Disorder
• Paul T. Mason, MS, Randi Kreger (2010) - Stop Walking on Eggshells. Taking Your Life Back When Someoane You Care About Has Borderline Personality Disorder

III. Umbra noastra vs. umbra celorlalti

Umbra noastra

     Pentru a ne putea da seama in ce masura ne toleram latura ascunsa sau umbra proprie, putem incepe a ne adresa cateva intrebari simple: Suntem in stare sa admitem greseli care ne sunt penibile, care ne fac sa simtim rusine? Ori cautam pretexte care sa le justifice sau sa ne justifice actiunile? Sau ne pregatim in gand pentru orice eventualitate, o lista de pretexte, scuze, justificari? Exista trasaturi aparte/caracteristici clare pe care le uram la altii intr-o maniera categorica, consecventa si neconditionata?
   Aflam cu mare usurinta la alte persoane aspecte de umbra care nu ne fac nicio placere sa le admitem la propria persoana sau sa le asociem cu noi in vreun fel sau altul? Se intampla uneori ca persoane care nu au spus si nu au facut nimic reprobabil  sa atraga nemultumirea noastra si strans legat de aceasta o anumita ostilitate.
   Aceste persoane ar putea intruchipa aspecte de umbra care ne apartin noua, dar pe care nu indraznim sa le traim si ca atare sa le proiectam asupra altora.
   Umbra se mai manifesta si in vise.In visele noastre apar personaje pe care le respingem in mod categoric, pe care le consideram oribile. Cum procedam cu aceste personaje? Incercam sa le dam uitarii cat mai repede? Ori ne preocupa un timp indelungat? Incercam sa aflam ce legatura au cu anumite domenii ale vietii noastre? Ori avem tendinta de a transforma imediat un personaj intunecat intr-unul luminos, gandind ca umbra ar putea ascunde o mare comoara?
    Un detaliu interesant: Aveti si dumneavoastra o latura ascunsa, o umbra cu care va puteti mandri?  Astazi mare parte dintre noi stiu ca au o umbra, si mai sunt dispusi sa-si asume propriile greseli decat obisnuiau in trecut, insa deseori nu isi asuma raspunderea pt ele, consecintele mai concret spus.
   Exista oameni care pot spune ca ''se mandresc'' cu umbra lor, adica afiseaza cu placere un aspect al umbrei pe care il pot accepta fara mari dificultati, care nu le este foarte penibil. Cu exceptia acestei umbre cu care se mandresc, isi refuleaza umbra de zi cu zi si o trasforma intr-un continut al inconstientului personal. In genere, refulam ceea ce nu se afla in concordanta cu idealul Eului personal si cu idealul ATENTIE -   presupus sau verificabil - al lumii inconjuratoare.
    Acele parti refulate ale umbrei se imbina in subconstient , formand un complex al umbrei. Acesta fiind un motiv cu greutate pt care tehnica analizei este atat de importanta si valoroasa in psihoterapie.
   Complexul trebuie desfacut in partile sale componente, fiindca aspectele sale de umbra si importanta lor pentru viata noastra nu pot fi percepute decat izolat, nu ne putem asuma consecintele decat pentru fiecare aspect in parte. In momentul in care ajungem sa ne percepem acoperiti in totalitate de umbra, nu putem lucra efectiv si eficient cu umbra, deoarece ne apare coplesitoare si difuza.
   Putem insa invata sa luam separat in considerare fiecare experienta care poate fi descrisa cu acuratete, si sa ii facem fata.

Umbra celorlalti

    Cu cat o persoana este mai supusa presiunii sociale  de a afisa o imagine perfecta cu atat mai fascinant este sa ii descoperim umbra. O majoritate covarsitoare a oamenilor este interesata de stilul de viata al celor care isi permit mai multe decat oamenii ''de rand''. In mod deosebit presa de scandal ne arata cu foarte multa placere si umbra celor frumosi, bogati, celebri si cu putere.
    Cu precadere este vorba de un stil de viata excesiv, combinat cu relatii amoroase, promiscuitate dar si despre alunecarea in sfera criminalitatii.
   Interesanti in mod evident apar in acest context aristocratii si membrii caselor regale care mai exista si astazi, dar si preotii, episcopii ori calugaritele. Unora le face o deosebita placere sa scoata la iveala umbra din alti oameni. Am putea spune despre ei ca poseda o ''umbra de iscoada''. In schimb ei vor sustine ca dezvaluirile lor se afla in slujba comunitatii,colectivitatii, opiniei publice. Drept dovada vor declara ca multa lumea este interesata de dezvaluirile lor, si isi vor sustine acest punct de vedere, cum ca daca lumea nu ar fi interesata, daca nimeni nu le-ar citi istorisirile nici ei nu le-ar mai scrie.
   Oamenii care nu prea indraznesc sa faca lucruri inacceptabile pentru societate deleaga, prin urmare altor oameni aceste aspecte intunecate, le percep la altii, se delecteaza pe ascuns cu ele, pentru a judeca in cele din urma ''Ce mai fac si oamenii astia de vita nobila''. In felul acesta ajung sa se desfete si ei, cel putin in imaginatie, cu umbra, fara a fi nevoiti sa accepte  sau sa suporte consecintele si sa-si savureze totodata si superioritatea morala. Pozitia lor este cea a unui voyeur psihic, isi traiesc umbra la mana a doua, inoata fara sa se ude, contactul cu umbra este lipsit de pericole, dar nici nu fac experienta acelei vitalitati pe care o poate transmite trairea dirijata a aspectelor intunecate.
   Umbra ne contopeste cu viata, iar acest aspect are pretul sau, material sau psihic. Atunci cand o persoana este idealozata in mod excesiv, este util sa ii vedem si umbra. Idealizarea poate acea ca scop ascunderea particularitatilor personale mai putin frumoase. Cand i se descopera aspectele intunecate, persoana respectiva devine mai putin ideala, dar in schimb devine mai reala.  Astefel de la un timp incoace se studiaza cu un deosebit interes umbra psihologilor Un lucru este util, si anume ca daca nu am proceda in acest fel, am ajunge sa consideram propriul curent stiintific infailibil, un altul in schimb, asupra caruia proiectam umbra, va fi considerat problematic si combatut, desi nimeni nu detine adevarul absolut si toti stiu de fapt acest lucru.
    Daca mai marii nostri nu ar mai fi ideali, atunci nici autoritatile noastre, prin care se numara deseori si parintii reali si cei simbolici, nu mai sunt ideale, iar noi deplangem pierderea unui ideal.
De altfel ni se deschide o portita carre propria noastra creativitate si propria responsabilitate fata de viata. Fiindca atata timp cat ii recunoastem ca autoritati pe acesti mari maestri, creativitatea noastra este infranata.
   Din nefericire, dezvaluirile umbrelor nu urmaresc intotdeauna progresul stiintei, ci se produc din motive de rivalitate. Nu mai putem suporta succesul si importanta de care se bucura cineva si atunci ii scoatem la iveala umbra. Desi admitem ca astfel avem mai putin succes aparem mai convingatori oarecum din punct de vedere moral.
   Dezvaluirea defaimatoare a umbrei altcuiva ne confirma valoarea de sine, or mai util si cu adevarat constructiv ar fi sa ne evaluam propria umbra. Daca i-am acorda sansa sa co-existe, fara sa ne impovareze, ar creste sentimentul propriei valori. Dar umbra celorlalti , a celor faimosi, a celor frumosi ,a celor incununati de glorie si realizari este mult mai interesanta.Umbra altora ne permite noua celor de rand sa ne revoltam  intr-o maniera care ne incanta.

    Cu alte cuvinte, fiindca propria umbra necunoscuta este intotdeauna inspaimantatoare, proiectarea umbrei da lumii inconjuratoare propriul nostru chip necunoscut si inspaimantator. De felul in care ne simtim inspaimantati si de ce anume, depinde de aspectul de umbra pe care il proiectam. Daca aveam de-a face cu o umbra agresiva, ne simtim brusc inconjurati si amenintati de o lume agresiva. Daca refulam o umbra a puterii, ne trezim inconjurati de persoane cu o putere excesiva. Daca refulam propria vanitate, ne simtim inconjurati de oameni care vor sa ne mituiasca, avem sentimentul ca traim intr-un mediu al venalitatii, al coruptiei.

 In concluzie 

    Proiectarea umbrei are consecinte grave. Nu ne mai putem ocupa intr-un mod constructiv de problemele noastre, fiindca acum acestea apartin in principiu altor oameni, pe care nu-i putem influenta decat intr-o mica masura. Intram intr-un asa zis cerc vicios al agresivitatii si fricii, declansam dinamica victima - agresor.
   Proiectand umbra, ne percepem drept victime ale purtatorului umbrei si nu mai suntem in stare sa decidem liber asupra propriei vieti.Apoi rolul de victima inspira teama si impiedica o confruntare constructiva. Impulsul de dezvoltare a personalitatii trece neobservat.
   Cand proiectam umbra, delegam alte persoane din jurul nostru in situatia de a trai o latura a umbrei noastre. In multe familii exista de pilda o persoana considerata responsabila pt accesele de furie. In prezenta ei toti ceilalti se considera pasnici si retinuti. In schimb in absenta acestei persoane care intruchipeaza furia neretinuta, pasnica familie se comporta brusc mai putin linistit.
   Cand o persoana este constienta ca are o trasatura de caracter considerata negativa, isi poate transforma umbra in contrariul ei, si aceasta este o forma de aparare. Daca stie de esemplu ca este o persoana autoritara, percepe aceasta trasatura a sa, drept o calitate a umbrei, iar reactia lumii inconjuratoare ii confirma ca este o trasatura inacceptabila in ziua de azi. Atunci va transforma umbra in contrariul ei, si se va purta exagerat de ingaduitor.
    Astfel ii zapaceste insa pe oamenii din jurul sau, fiindca in comunicare aceasta forma de aparare in fata umbrei functioneaza ca un mesaj cu doua intelesuri: un mesaj la nivelul constientului, respectivul intreaba rabdator, isi incurajeaza interlocurorul sa faca propuneri, ii explica ce consecinte ar putea avea anumite decizii. In acelasi timp il face sa simta, si ii comunica acest lucru prin limbajul trupului sau, ca nu si-ar dori nimic mai mult decat sa incheie imediat discutia si sa ia singur o decizie. In acesta situatie interlocutorul nu va mai sti ce sa creada, ce i se spune sau ce se manifesta in spatele cuvintelor, desi nu ar trebui sa se manifeste?
   Umbra nu poate fi respinsa in totalitate.Cine incearca sa se apare de umbra isi inchipuie ca a reusit sa o ascunda de ceilalti, insa oamenii din jurul sau continua sa o banuiasca si chiar sa o vada.
  Ne putem feri de un efort inutil si ineficient, luandu-ne umbra de la bun inceput in calcul.
 

Bibliografie:

• Kast, Verena (1998) - Abschied von der Opferrolle. Das eigene Leben leben, Harder, Freiburg
• Kast, Verena (1996) - Vom Sinn der Angst, Herder , Freiburg
• Carl Gustav Jung (2007) - Inconstientul personal si inconstientul suprapersonal sau colectiv. Opere complete. vol 7 Ed. Trei, Bucuresti
• Kast, Verena (2013) - Umbra din noi. Forta vitala subversiva. Ed. Trei, Bucuresti

II. Umbra, latura ascunsa din noi

  Tot ce nu putem accepta (deocamdata) la noi, poate deveni umbra. Kast Verena (1984).Umbra nu este definita din punctul de vedere al continutului, deoarece cand vorbim despre umbra personala ne referim la toate partile de care suntem constienti, precum si la acelea pe care le banuim doar. De exemplu o persoana poate formula astfel fara prea mare dificultate ceea ce uraste la sine - ceea ce uram la propria persoana vizeaza intotdeauna umbra noastra, de exemplu reiterarea unor vechi tipare comportamentale, egoismul, docilitatea, dominanta placerii senzuale, posesivitatea etc.
   Putem insa intelege prin umbra si acea componenta a sa care se manifesta intr-un anumit moment. Vor exista desigur intotdeauna si parti ale umbrei care ne raman ascunse.
   Umbra ne este nespus de penibila. Cand suntem surprinsi asupra unui comportament de umbra, adica asupra unui comportament care nu corespunde idealului Eului nostru, ne rusinam. Acesta este motivul pt care avem tendinta de a proiecta asupra altor persoane , de a percepe la altii anumite aspecte mai intunecate ale personalitatii noastre. Acesti oameni sunt tapii nostri ispasitori, la ei ne deranjeaza ceea ce apartine de fapt umbrei noastre - sau are, cel putin o legatura cu aceasta.
   Deosebit de importante si de nimerite in contextul descris, sunt visele. Ele aduc la nivelul constientului acele parti ale umbrei de care nu avem cunostinta.
   Un exemplu concret este acela al unui barbat care visase saptamani intregi la rand, persoane de sex masculin care se remarcau prin faptul ca aveau lobii urechilor sfasiati. Cuvantul german ''schlitzohrig'', inseamna ad-literram tradus,  ''cu urechea sfartecata'' denumeste o persoana vicleana care isi urmareste propriile interese. Cand a devenit constient ca aceste vise se refereau la o trasatura a personalitatii lui care se manifesta in situatii concrete - iar atunci s-a simtit nespus de stanjenit, fiindca se considera un om deosebit de corect si respingea gandul ca ar putea trage foloase de pe urma altora - visele au disparut.
    Putem vorbi despre componentele propriei noastre umbre, in masura in care am devenit constienti de ele, dar nu putem stabili cu certitudine ce contine umbra altor oameni. In cazul in care  cunoastem idealul unui alt om, putem deduce, din tot ce exclude acest ideal, carear putea fi umbra lui. Sesizam umbra in special la persoanele cu care locuim.
    Un om sufera de pilda din pricina '' umbrei de zgarcenie'' a partenerului sau, care se considera deosebit de generos. Iar umbra persoanelor foarte pasnice are de regula in componenta o anumita agresivitate. Astfel de persoane incearca de exemplu sa ne convinga intr-un mod foarte agresiv ca trebuie sa fim si noi mai pasnici.
    Umbra unui om nu are intotdeauna insa o calitate de umbra evidenta pt oamenii din jurul sau. De pilda o femeie care simte o nevoie compulsiva de a mentine ordinea si curatenia in casa ne poate parea doar exagerat de ordonata. Or, prin aceasta ordine exterioara ea incearca de fapt sa tina in frau o umbra haotica. Pentru ea ordinea este extrem de importanta, fiindca se teme in mod inconstient ca ar putea ajunge in situatia in care sa nu mai poate stapani haosul. Si nu este vorba neaparat despre haosul din casa, ci despre tot ceea ce ar putea deveni haotic in viata ei. Femeia isi proiecteaza intreaga teama asupra casei sale si o prelucreaza facand ordine acolo. Ceilalti oameni din jurul ei nu sesizeaza insa ca femeia se teme de haos si respinge tot ceea ce inseamna haos.
    Cand o persoana respinge ideea ca s-ar putea purta intr-un anumit fel, de exemplu meschin, sau cand nu poate accepta in niciun caz anumite trasaturi izbitoare ale unui personaj din vis, putem presupune ca avea de-a face cu o latura a umbrei, iar purtatorul/a umbrei, adica persoana asupra careia ne-am proiectat umbra - in vis sau in realitate -, nu trimite de regula la o singura trasatura refulata a personalitatii noastre, ci la un intreg camp de elemente respinse, si refulate.

Bibliografie:

• C. G. Jung - Opere complete 17, Dezvoltarea personalitatii (Über die Entwicklung der Persönlichkeit)
• C. G. Jung - Opere complete 8, Dinamica inconstientului (Die Dynamik des Unbewussten)
• Kast Verena (1998) - Vom Sinn des Ärgers. Kreuz, Stuttgart

I. Fascinatia necunoscutului, a strainului

     Strain nu este numai ce nu cunoastem inca, strain este ceva necunoscut si deseori deopotriva straniu , dar care ne intereseaza intr-un mod incontestabil. Acest aspect este valabil si pentru umbra . Ne poate fi foarte straina si stranie, dar ne poate la fel de bine fascina.

  C. G. Jung descrie conceptul de umbra ca fiind drept ceea ce noi, din perspectiva idealului Eului, nu putem accepta. Daca acceptam insa umbra, aceasta poate avea de cele mai multe ori efecte pozitive, ne imbolgateste si ne vitalizeaza ,ofera mai multa autenticitate vietii noastre. Daca privim mai atenti explicatiile lui Jung reveritoare la ''umbra pozitiva'' constatam ca se refera de fapt, la umbra inteleasa drept ceea ce ne este inca strain. 

    Jung a elaborat o teorie interesanta a inconstientului in care acesta nu este inteles doar ca rezervor care colecteaza tot ce este refulat si uitat, ci ca nivel psihic din care ne vin mereu impulsuri noi, o expresie a unei evolutii psihice care se continua pana la moarte. De aceea, in psihicul nostru va exista intotdeauna si ceva ce ne este strain si care se cere integrat. 

    Faptul ca elemente necunoscute isi gasesc mereu calea catre constient inseamna insa ca ne vom afla continuu in situatia de a ne surprinde pe noi insine. Iar de acest aspect ar trebui sa tinem cont atunci cand facem promisiuni pe termen lung. In noi exista insa si infinit de multe elemente straine,  care ne vor ramane probabil pe veci straine. Aceasta ideea ca ne suntem straini la nivelul psihicului nu ii apartine doar lui Jung;  Julia Kristeva, o psihanalista de origine franceza , autoare a cartii ''Straini de noi insine'' unde mentiona ca noi refulam intotdeauna ceva, ne instrainam acest element, il trasformam in ceva strain de noi, dar in psihicul nostru va exista intotdeauna si ceva strain care nu isi are originea in refulare. Ceea ce tocmai s-a ivit in pragul constiintei si ca atare ne apare strain, acesta este de fapt viitorul nostru, viitor care deseori ne apare acoperit de umbra. Se pare ca preferam insa obisnuitul, familiaritatea. Kristeva Julia (1990) Fremde sind wir uns selbst, Suhrkamp, Frankfurt/M.

    Avem tendinta de a demoniza in prima faza  tot ce este nou, in prezent lumea virtuala, internetul cu toate posibilitatile sale. In cativa ani ne vom fi obisnuit cu el. Faptul ca demonizam si acoperim cu umbra tot ce este nou nu inseamna altceva decat ca acest lucru nou ne infricoseaza.

      Ce ne este strain ne atrage pe de-o parte, ne tulbura pe de alta parte, solicita confruntare, provoaca apropiere si in final integrare.

Strainul ne ademeneste sau ne obliga sa ne incalcam granitele obisnuite, strainul ne modifica identitatea. Ceea ce vine spre noi din inconstient sub forma unei intuitii, a unui indiciu in vis ca ceva inca strain noua vrea sa devina constient, ne va schimba, de obicei nu brusc ci treptat. Cu cat ne simtim mai siguri pe identitatea noastra, cu atat avem mai multa libertate interioara, cu atat mai putin vom fi nevoiti sa acoperim cu umbra acest lucru strain, cu atat mai fascinati vom fi de el.

   Daca ne simtim dimpotriva nesiguri de identitatea noastra si avem un sentiment al valorii de sine labil, usor de zdruncinat, strainul ne va inspira teama, iar teama aceasta ne va determina sa-l simtim ca pe o amenintare si sa ne comportam ca atare. Cele doua sentimente care apar in legatura cu strainul sunt asadar fascinatia si frica.

   Fascinatia este un sentiment care ne atrage in spatii necunoscute, care ne farmeca si ne impinge fara induplecare sa mergem pe urmele acestei atractii. Ce ni se cere insa? Capacitatea de daruire. Aceste spatii necunoscute trebuie investigate cu multa rabdare, trebuie cercetate, pana cand ne vor dezvalui un secret al vietii noastre. Este foarte probabil ca acest proces sa dureze o viata intreaga.

  Fascinatia  nu are neaparat o buna reputatie, fiindca se stie despre ea ca te poate lua pe sus, te poate fermeca , cuvantul isi are originea in latinescu ''fascinare'' care inseamna a vraji,a fermeca. Fascinatia ne pune fata in fata cu necunoscutul, cu strainul, care are o foarte mare forta de atractie si invers, nu ne fascineaza nimic care nu ne este macar putin strain. 

   Acest lucru strain poate fi o tara, o fantezie, un om, o idee. Cat suntem inca fascinati de el, secretul pe care il ascunde nu a fost inca in totalitate dezvaluit. Deoarece proiectam deseori asupra strainului ceva necunoscut si atragator din psihicul nostru, ne intalnim in el (in strain, necunoscut) cu propriul nostru psihic: Cand suntem fascinati, vine din lumea inconjuratoare spre lumea noastra interioara si atunci, de multe ori, nu mai stim daca ne fascineaza acel lucru exterior sau ceea ce asezam noi inauntrul nostru.

    Ca simbol al fascinatiei ne este cunoscut motivul sforii, al firului de aur sau al catuselor de aur cu care oamenii pot fi legati sau pot fi atrasi. In lexiconul german al superstitiilor se spune ca cel care este fascinat este legat cu un lant invizibil, de care ceva sau cineva trage. 

   Dar cine sau ce trage? Strainul din sufletul nostru, strainul care trebuie integrat, laturile noastre straine care ar trebui sa intre in constiinta. Strainul poate fi ceva ce am refulat, ce am instrainat de noi, dar poate fi vorba si despre niste modalitati viitoare de dezvoltare. In psihologia jungiana se vorbeste in acest context pe de o parte de umbra, pe de alta parte de anima si animus. 

   Anima si animus sunt arhetipuri ale misteriosului strain sau misterioasei straine, care regleaza relatiile in sensul cel mai larg posibil: relatia cu lumea interioara, relatia cu lumea exterioara, relatia cu Tu, relatiile noastre de iubire, dar si relatia noastra cu propriul centru. 

   Situatia este urmatoarea: strainul ni se infatiseaza intai ca umbra, dar in spatele umbrei lucreaza cu totul alte forte arhetipale. Daca respingem umbra inteleasa drept ceea ce ne este strain, daca ne temem de ea, nu vom gasi accesul la acele domenii fascinante ale sufletului nostru care ascund in ele o multime de posibilitati de dezvoltare, unele izvorate chiar din complexe parentale. 

   Nu putem desigur cadea prada in mod nereflectat continuturilor fascinante , fiindca acestea ne indeparteaza printre altele de realitate. Putem analiza ce forta de atractie a exercitat asupra noastra o fascinatie trecuta, ce forta de atractie exercita asupra noastra o fascinatie prezenta. Pentru a ne opune in oarecare masura acestei forte de atractie, trebuie sa stim ce ne fascineaza si sa aflam ce insemnatate are aceasta fascinatie pentru viata noastra de zi cu zi. Concret aceasta inseamna ca pe de o parte, sa ne lasam in voia fascinatiei, pe de alta parte sa o integram mereu in viata noastra de zi cu zi. Este la fel de primejdios sa nu dam curs fascinatiei pe cat este de primejdios sa ii cedam fara sa ne gandim. 

   Daca respingem fascinatia, dezvoltarea noastra este oprita. Viata noastra incremeneste parca, ne gasim intr-o stare marcata de lipsa de vitalitate, de depresie, de resemnare, si deseori pur si simplu de plictiseala. Dar este evident ca omul nu se poate lasa tot timpul atras de ce ii este strain. Avem nevoie de un sol stabil, de pe care sa putem ingadui strainului, intr-o masura tolerabila, sa intre in viata noastra. 

   Fascinatia ne conduce asadar catre laturile straine ale personalitatii noastre. Tinta ei este modificarea identitatii si astfel poate cauza foarte usor o problema de identitate. Atunci fascinatia ne inspaimanta si incercam sa o respingem. Sau altfel spus: fascinatia ne ajuta sa depasim teama fata de strain, o teama mereu prezenta intr-o masura sau alta, ''sarind'' in prima faza peste ea. Dar, la un moment dat, tot va trebui sa infruntam teama, cel tarziu atunci cand urmarile fascinatiei devin vizibile si sesizabile.

   Sa ne imaginam o fascinatie erotica imperioasa, dar problematica: cineva este fascinat de o persoana pe care nu o poate accepta cu niciun chip, fiindca la persoana respectiva nimic nu este cum ar trebui sa fie . Si totusi, fascinatia este covarsitoare si il obliga pe acest cineva  sa isi revizuiasca despre sine si despre viata. Aici se impune acceptarea umbrei. 

   Nu avem voie sa ne imaginam fascinatiile  ca fiind intotdeauna ''frumoase''. Exista si fascinatii acoperite de umbra, atat de puternice, incat nu ne mai este posibil sa ne indepartam de ele. Si atunci riscam sa ne pierdem buna reputatie, averea, o persoana iubita. 

   Ne putem pierde si vechea imagine de sine dar atunci castigam vitalitate.


Bibliografie: 

• Kast, Verena (1994) Vater- Töchter, Mutter- Söhne. Wege zur eigenen Identität aus Vater- und Mutterkomplexen, Kreuz, Stuttgart
• Carl Gustav Jung (1978, 2003) Arhetipurile si inconstientul colectiv. Opere complete vol.I ,Ed. Trei , Bucuresti
• Kast Verena, (2013) Umbra, forta subversiva din noi. Ed. Trei , Bucuresti
• Kristeva, Julia (1990) Fremde sind wir uns selbst.Suhrkamp, Frankfurt