"...A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere; adica a intruni in sine toate contradictiile!". ~Balzac~

10 septembrie, 2009

Pasiune,dorinta sau iubire?



As vrea sa spun ca stiu ce este iubirea.Am incercat chiar sa-i dau definitii peste definitii, am incercat sa caut un motiv pentru care iubesc viata, frumosul, oamenii, lucrurile marunte. Am vrut sa-mi dau seama de ce iubesc eu in asa fel incat uneori simt iubirea fizic, in mod dureros chiar. 
Pana azi dimineata… cand am avut o mica reflexie interioara:
De ce iti trebuie un motiv ca sa iubesti? Cand iubesti, nu iti mai pui atatea intrebari, nu mai cauti atatea raspunsuri. Pur si simplu iubesti… Asa sa fie? 
Intrebata de unele persoane ce este dragostea, as putea da o definitie mai ampla decat cea din dictionar. Ma limitez la a spune ca dragostea este o stare psihica si fizica in care trupul si sufletul, fara frictiuni sau alte neajunsuri intre ele,colaboreaza in mod armonios,...sau ca,sunt perechea perfecta.Spiritul e impacat cu sine si trupul de asemeni. Amandoua isi sunt de ajuns lor insile. Dragostea adevarata vine poate o singura data in viata si seamana cu extazul. 
Eu am facut de foarte multe ori confuzia intre dragoste si pasiune,dar fara urmari nefericite sau daune emotionale . Ideal ar fi sa le avem pe amandoua pentru ca nu ne sunt suficiente una fara cealalta. Of...femeile astea! Asa ar spune multi,dar uneori,realitatea chiar depaseste granitele firescului,logicii si rationalitatii! Teoretic, le poti avea pe amandoua,si dorinta si pasiunea. Practic, la fel… Dar cati, intr-o viata de om, se bucura cu adevarat de asa ceva?



Cred ca pasiunea este o sclipire de moment. Este atractia pe care o simtim fata de o persoana la un moment dat, este sinonimul sentimentului unamim denumit “dragoste la prima vedere”.Relatiile ce se bazeaza doar pe atractia involuntara de cele mai multe ori esueaza pentru ca mizeaza doar pe intuitie si aparente si acestea, in unele cazuri, nu sunt tocmai cele corecte. Atunci cand descoperi ca persoana de langa tine nu este cea de la inceput, cand vezi de fapt cum este in realitate, cu defecte si calitati pe care nu credeai ca le are, lumea intreaga se rastoarna cu susul in jos. Este un risc pe care ti-l asumi. Poti fi dezamagita sau nu…
Pe de alta parte, daca vorbim de dragoste in adevaratul inteles al cuvantului, timpul constituie in acest caz proba de foc. Nu iti dai seama dupa o saptamana, dupa o luna, dupa trei luni, daca este dragoste ceea ce simti. Abia dupa un timp, dupa ce cunosti mai bine persoana respectiva, o placi si dincolo de aspectul fizic.. Incepi sa o privesti cu alti ochi. Treci de faza iubirii-pasiune, in care asculti mai mult de instinctele sexuale, ajungi la un alt nivel al dragostei: dragostea platonica. Iti plac anumite lucruri la acea persoana, iti place felul in care gandeste, adori anumite gesturi pe care le face, incepi sa-i vezi si sufletul. Incepi sa o admiri, sa o apreciezi, sa o respecti. Incepe sa-ti fie draga. Abia atunci cand te afli in acest stadiu, iti dai seama daca a fost doar o sclipire de moment sau daca are sanse sa se imbogateasca cu nuante ale unei iubiri mai profunde.
Inainte de a lamuri cat mai profund acest mister,ce cuprinde dorinta,dragostea si pasiunea ar trebui sa stiu sa fac diferenta intre iubire si atractia sexuala. Am ascultat diverse opinii,referitoare la acest aspect si...iata ca,nu-s doua raspunsuri la fel. Parerile sunt impartite. Pentru unii, actul sexual in sine isi are importanta sa intr-o relatie. Aceste persoane nu concep dragostea fara erotism, cel putin nu pana la varsta a treia… Pentru altii, romantici incurabili, sexul nu este neaparat inclus intr-o relatie de dragoste. Sexul e sex, dragostea e dragoste…Pasiunea e a trupului, dragostea se refera strict la suflet si la sentimente. Pentru o alta categorie (de acesta parte a baricadei ma aflu si eu), sexul este un aspect important al iubirii, dar nu neaparat decisiv. Atata timp cat iubesti sufletul celui de langa tine, ce este rau in a-i iubi si trupul?

Dragostea este expresia unei nobile lepadari de sine si a celui mai desavarsit altruism. Nu in sensul unei depersonalizari totale, ci in ideea renuntarii la acel sambure de egoism pe care il avem in sange,inca de la nastere. Izvoarele dragostei nu tasnesc doar din nisipurile atractiei fizice, ci tasnesc si din apa vie a sufletului. Un lucru e cert: pasiunea nu e dragoste. Pasiunea fara dragoste o intalnim la tot pasul. Dragostea, in schimb, e mai mult decat pasiune. Dragostea e si pasiune… Indiferent daca am sau nu dreptate, cu totii suntem poate de acord intr-o singura privinta: fericirea absoluta in dragoste este greu de obtinut,.... Este o stare pe care pe care eu nu am gasit-o niciodata,...cel putin deocamdata.Nu mai caut,deoarece prin cautarea mea...am ignorat in nenumarate randuri,adevaratele lucruri care conteaza,si care conduc in mod sigur catre FERICIRE.Noi alergam dupa dupa fericire intima sau fericire sufleteasca, de ce sa nu le imbinam pe amandoua si sa putem avea un intreg,... aproape de Fericirea Absoluta?...sa spun asa.Deoarece...nu stim sa facem diferenta,acesta este adevarul,crudul adevar,care...ne impiedica sa vedem realitatea,suntem confuzi...si cand traim pasiune,credem ca-i dragoste,cand traim dorinta,spunem ca-i iubire,si cand e dragoste...suntem deja prea euforici,pentru a o mai deosebi de celelalte!
CE NE IMPIEDICA SA SIMTIM,SA TRAIM CU ADEVARAT??
Sa iubesti nu inseamna doar “a avea emotii”. A iubi inseamna a fi bland cu
altul si a fi bland cu tine insuti , a fi tolerant si ingaduitor a fi
ferm, dar nu rau, a fi corect si cinstit cu tine dar si cu altul, dar nu
a judeca, ci a ierta pentru ca tot ce este gresit este cauzat de
suferinta si ca urmare, totul poate fi iertat atat la tine cat si la altul, a
nu repeta comportamentele care creeaza suferinta altui om sau tie
insuti ,a-l incuraja pe celalalt, a-l sprijini si a-l ajuta sa se
simta mai bine, sa rada, sa fie vesel si sa paseasca in viata cu
incredere si speranta.
Cand invatam sa vorbim, noi invatam sa le dam
o denumire lucrurilor din jur, sa stim ca un lucru este bun sau alt
lucru este rau, sa stim ca, daca punem mana la priza, riscam sa ne
alegem cu suferinta si daca cineva se comporta mai rece cu noi
invatam ca aceasta persoana nu ne iubeste.

Felul in care interiorizam informatia despre lume si viata
isi pune amprenta asupra comportamentului, a afectivitatii, a vietii

noastre. Fiecare om interiorizeaza conceptia despre lume in stilul
sau si constatam astfel ca, ceea ce este bun pentru unul este rau
pentru altul. Ceea ce este frumos pentru unul este urat pentru altul.
Conceptul de perfectiune nu incape in sfera exprimarii omenesti din
simplul motiv ca el este generat de felul in care am interiorizat
valorile vietii si ale lumii.
 Cand ii cerem altui om sa fie perfect,
noi cerem sa fie perfect din punct de vedere al valorilor pe care noi
le-am interiorizat, dar el poate a interiorizat cu totul diferit valorile
omenesti. Ne luptam cu programele celor pe care vrem sa-i schimbam,
afisand noi insine un program, care nu este decit subiectiv si care
ne duce, in mod evident, la suferinta mentala, emotionala, la
incapacitatea de a ne exprima iubirea fata de cei din jur, la
sentimente profunde de vinovatie si autovictimizare.

De retinut “Singura fiinta de pe lume pe care o puteti schimba si care
va genera schimbarea lumii din jurul vostru sinteti voi insiva”.Cand
urmarim defectele si lipsurile altora, noi nu ne mai iubim si nu mai
putem iubi....
De ce se intimpla astfel? De
exemplu, dorinta expresa ''de a fi iubit'' devine CEVA generator de
suferinte inimaginabile. Din dorinta de a fi iubiti extragem
suferinta de a nu iubi si suferinta de a nu gasi niciodata o iubire
satisfacatoare sau un sentiment de implinire si multumire
sufleteasca.

Dorinta de a fi iubiti este cauza esentiala a faptului
ca nu iubim si nu ne iubim pe noi insine. De ce? Pentru ca atunci
cind ne vom autosugestiona sa fim iubiti, noi vom cauta la ceilalti fiecare
gest, fiecare cuvint, fiecare fapta care arata ca ei nu ne iubesc.Un paradox asa-i??
Pretentiile noastre vor creste continuu si acest fenomen este urmarea
faptului ca urmarind defectele si lipsurile altora, noi nu mai iubim.
Nu mai suntem buni. Nu mai suntem toleranti. Nu mai avem rabdare si
intelegere. Nu le dam celorlalti dreptul de a-si asuma
responsabilitatea alegerilor lor in viata. Vrem ca ei sa aleaga ce
vrem noi ca ei sa aleaga. Vrem sa le luam libertatea. Iar ei vor dori
sa evadeze. Ei se vor simti inlantuiti si sufocati si, de aceea, la
randul lor, risca sa piarda capacitatea de a iubi. Relatia nu este
intamplatoare niciodata.
Cand unul se schimba in interior, se
schimba si celalalt. Paradoxul in sfera existentei omenesti este
acela ca sfarseste prin a iubi cel ce renunta la orice il face sa nu
iubeasca. Si primul lucru responsabil de lipsa noastra de iubire este
pretentia de a fi iubiti. 
A alege sa fii tu cel care iubeste este
primul pas catre schimbarea interiorului, a mintii si a emotiilor. Si
ce sa facem pentru a iubi? Sa incepem prin a exersa iubirea pentru
ceilalti in conditiile in care suntem in acest moment. Chiar daca
primiti sau nu un raspuns iubitor de la ceilalti, iubiti.
Ajutati pe
cineva, fie ca va spuna multumesc sau nu. Dar nimeni, absolut nimeni pe lumea aceasta nu este
conceput sa nu poata iubi.
Aceasta este numai o frica omeneasca pe
care o putem depasi intelegind ca iubirea nu este o manifestare
hormonala, ci exprimarea bunatatii, a intelegerii, a rabdarii si
compasiunii pentru cei din jur. 

Alegeti clar: “De azi inainte vreau
sa fiu eu acela care iubeste”. Rugati-va pentru a putea iubi,faceti sport, supravegheati-va mintea si rugati-va pentru ginduri bune cind ele contin ura, suparare la adresa voastra
sau a celor din jur. 

Orice metoda va va ajuta sa iubiti, folositi
aceasta metoda, dar nu fara a renunta la pretentia de a fi voi cei
iubiti.Nu uitati ca in fiecare moment voi alegeti ceea ce vreti sa fiti; cand
il judecati pe altul, veti sfirsi prin a face lucrul pe care il
judecati la el. Aceasta se intampla pentru a intelege ca ceea ce un
om face este determinat de perceptia pe care el o are asupra lumii.
Nu uitati ca niciodata nu exista cineva din afara voastra care va
incurca sa iubiti,numai voi insiva...acest lucru il recunosc si eu!


3 comentarii: