"...A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere; adica a intruni in sine toate contradictiile!". ~Balzac~

21 septembrie, 2009

Optimismul si negativismul!


OPTIMISMUL...

Viata trebuie luata in serios dar nu trebuie privita ca o drama dar nici ca un poem. Trebuie sa privim lucrurile la justa lor importanta: sa nu luam in serios pe cele care n-au importanta si nici sa ne batem capul pentru cele care nu merita.

Si sa ne concentram asupra lucrurilor bune si frumoase pe care le avem in viata si nu asupra celor negative.

Se intampla ca pe parcursul vietii sa traversam perioade dificile care ne fac sa vedem viata nu chiar in culorile cele mai deschise. Atunci suntem tentati sa ne lasam prada gandurilor pesimiste. Si asta nu e bine deloc . Fiindca nu stiu cum si de ce, raul se propaga mai repede decat binele. Imediat ce gandurile rele apar, ar trebui oprite.Fiindca odata instalate, se inmultesc, isi fac loc, se atrag unele pe altele si este foarte greu sa le inlaturi. 

Cand nu te nasti cu o natura optimista sau o natura care este jumatate optimista, jumatate pesimista, care nici asa nu e bine se pare, poti sa o dobandesti. Sa iei modele. Fiindca optimismul este molipsitor. De cate ori nu am stat in preajma unei persoane optimiste si ne-am incarcat de energie, ne-am simtit foarte bine? Si am copiat aproape fara sa vrem comportamentul ei, cel putin cand inca eram sub influenta ei? Si de fiecare data cand ceva nu mergea bine in viata noastra, mergeam spre persoana optimista sa ne incurajeze, sa ne incarce s.a.m.d.?


Cand ne gandim la optimism, ne gandim ca la un mod de a gandi- de a vedea partea buna a lucrurilor. Care nu este complet daca nu i se adauga actiunea. Fiindca fara actiune ar fi vorba doar de gandire pozitiva. Care gandire pozitiva absoluta, idealismul, este irealist in timp ce optimismul este realist. Idealismul este o tendinta de a neglija realitatea. Si atunci avem nevoie si de gandirea negativa intrucat ne protejeaza si ne permite sa ramanem realisti.

 Nu putem sa ne uitam numai la fata pozitiva a lucrurilor, ignorand partea negativa. Este fals. Si neconform cu realitatea.
Optimismul este alcatuit din realism si din speranta. In care exista prudenta si luciditate cu privire la obstacolele prin care are de trecut. Nu poti sa spui orbeste ca nu exista probleme, ca totul este foarte bine. Probleme vor fi intotdeauna dar ne putem adapta. Actionand, cu speranta ca lucrurile vor merge bine.

Si cu toate astea, cu totii am vazut persoane carora li se intamplasera lucruri foarte grave in viata, tragedii chiar, si care reuseau sa-si pastreze aceeasi privire optimista asupra vietii. Si ne-am intrebat cum pot? Pentru ca ei stiu ca optimismul nu tine de circumstante exterioare, de starea lumii, ci tine de interior, de capacitatea noastra de a percepe binele, de increderea in sine si de bucuria de a trai.

Bucuria de a trai nu se regaseste in realizarile marete, in posesiile materiale, ci este cea pe care o vedem in actele de toate zilele, in micile lucruri, in fericirile acelea prostesti de a te plimba pe strada aiurea, de a simti mirosurile pomilor infloriti sau a unei brutarii, de a te uita la un catel cum se joaca, la un copil, de a fii fizic langa oamenii pe care ii iubesti fara sa faci nimic special doar sa fii acolo.Sa avem constiinta permanenta a lucrurilor care ni se intampla. Pacat ca la scoala, prin atatea lucruri pe care le invatam, nu invatam unul fundamental. Cum sa ne bucuram de viata. Prin constientizarea prezentului. Care asa cum ma gandesc mereu, este singurul care ne apartine.


NEGATIVISMUL...

Negativismul poate lua multe forme, dar, cel mai adesea, este o manifestare a invidiei. Avem tendinta de a critica o idee numai pentru ca nu ne apartine. O persoana invidioasa are impresia ca este amenintata de realizarile celuilalt si, de aceea, simte nevoia sa scada valoarea acestor realizari, macar in parte.


Multi dintre cei care viseaza sa faca ceva curajos ori spectaculos se limiteaza la faza intentiilor, din cauza temerilor si a nesigurantei care ii macina. Desigur, nu vor recunoaste niciodata ca le este teama - aceste temeri sunt ascunse in inconstient. Insa iti vor arata de ce planurile tale nu sunt realizabile si, in planul constient, vor fi convinsi ca au fost de ajutor: daca ti-au aratat toate posibilele capcane, inseamna ca te-au convins sa fii mai rationala, sa renunti la nebunii?
Cum ne-am putea da seama, totusi, ca actiunile si cuvintele celui care ne da un sfat critic ar trebui traduse prin "nu sunt de acord, nu te pot sustine"?

Sa ne lasam condusi de sentimente si intuitie. In plus, comentariile de acest gen vin sub masca unei "preocupari" pentru persoana noastra: "Cred ca e de datoria mea sa iti spun" etc. In ciuda aparentelor pline de solicitudine, efectul e acelasi: iti vine sa renunti.

Dupa contactul cu o persoana negativista ai senzatia ca, intr-un mod foarte ciudat, ai fost intoxicata cu temeri si griji care nu sunt ale tale. Sfaturile negativiste ar trebui, oare, sa ne faca sa ne gandim mai serios la ce avem de gand? Sa nu cazi in aceasta capcana: te-ai gandit destul de serios - numai ca te-ai gandit la propriile temeri si riscuri, nu si la ale altora.

Mai bine gandeste-te ce motive ar putea avea acea persoana sa fie negativista si excesiv de critica fata de ideile tale.

O solutie ar fi de a incepe cautarea fericirii personale pentru a putea supravietui intr-o lume plina de probleme. Fiecare trebuie sa-si detecteze sursele de satisfactie ca sa le poata folosi si sa-si creeze lumea care ii corespunde.
 Acest optimism se hraneste cu ideea foarte simpla ca exista solutii la orice problema. 
Poate imperfecte.
 Dar exista.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu