"...A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere; adica a intruni in sine toate contradictiile!". ~Balzac~

08 septembrie, 2009

Comunicarea -> intre esenta si absenta!



Succesul vietii in doi depinde de felul in care partenerul vibreaza si raspunde la emotiile celuilalt. Este clar ca nu putem vorbi de o comunicare comuna tuturor cuplurilor. Fiecare cuplu este diferit si comunica intr-un mod diferit. Pentru a va face insa o idee asupra tipului de cuplu pe care il reprezentati, iata o clasificare a principalelor tipuri de cupluri si a modului in care acestea stiu sa comunice.
'Cum se poate ameliora comunicarea dintre un barbat si o femeie care locuiesc impreuna?' 

Este riscant sa ne aventuram in gasirea de raspunsuri la acest tip de intrebari, deoarece putem sa cadem in capcana sabloanelor si a retetelor general-valabile. Un punct de reper nu iti spune unde trebuie sa mergi, ci iti indica o directie posibila si iti ofera cateva indicatii referitoare la ceea ce te-ar putea astepta pe traseul respectiv.
Nu dragostea tine doi oameni impreuna pe termen lung, ci respectul care exista intre ei; reciprocitatea posibila a schimburilor dintre ei si vitalitatea mesajelor pe care si le trimit unul celuilalt. Cu alte cuvinte, calitatea relatiei ofera unui cuplu suficienta consistenta pentru a infrunta diversele peripetii care sunt inerente unei vieti conjugale.
A trai in cuplu inseamna a accepta coabitarea a doua intimitati: intimitatea comuna si impartita, intimitatea personala si rezervata. 
''Exista lucruri pe care le voi imparti si le voi trai cu tine si altele pe care nu le voi imparti si nici trai cu tine'. 
Acest lucru ii permite fiecaruia sa aiba un spatiu unde nu va fi controlat de celalalt.
A ramane in cuplu inseamna si a risca intalnirea dintre doua fidelitati: fidelitatea fata de celalalt si fidelitatea fata de sine. Cand nu mai este posibil sa-ti fii fidel tie insuti (a-ti respecta angajamentele in armonie cu respectul de sine), se va naste un conflict intra-personal care nu va avea solutie pentru cel care va trai sentimentul ca nu se mai poate respecta ramanand in relatie.
Relatia de apropiere, de intimitate care caracterizeaza un cuplu va feca sa reinvie atat in unul cat si in celalalt - dar nu in acelasi moment - ranile trecutului sau (nedreptate, umilire, tradare, sentiment de neputinta sau de nonvaloare, abandon sau respingere). 
Va trebui atunci ca fiecare sa-si asume riscul de a purta aceasta povara, pentru ca nu putem fi terapeuti pentru partenerul nostru.

Intr-un cuplu, nu tacerea este de aur, ci comunicarea. Multe din problemele si conflictele unui cuplu s-ar evapora sau ar putea fi rezolvate pe cale amiabila daca emotiile ar putea fi tinute sub control. Sau daca cel putin ar putea cel putin sa fie impartasite si percepute in functie de intentionalitatea lor... 

La fel de importanta ca si comunicarea fizica sau cea cea vibrationala, comunicarea emotionala intr-un cuplu inseamna a indentifica si a constientiza emotiile proprii, inseamna a fi capabil sa le folosesti intr-un mod constructiv. Inseamna totodata sa fii capabil sa detectezi si sa raspunzi pozitiv la emotiile si trairile partenerului.


Comunicarea este excelenta atata timp cat nu provoaca dependenta

In cazul acestui tip de cuplu "aproape perfect", emotiile si sentimentele nu pun piedici in relatie, ci ajuta la consolidarea ei. In fiecare clipa petrecuta alaturi de partener, sunteti prezenti in totalitate si atenti la nevoile si la dorintele celuilalt. Poti trai alaturi de celalalt pana la adanci batraneti fara sa incerci sa o schimbi in vreun fel sau altul. 

Vibrati in acelasi ritm, va completati reciproc si fiecare dintre cei doi isi implineste potentialul prin persoana celuilalt. Gesturi de afectivitate si dovezi de tandrete, de iubire sau de intelegere sunt transmise ori de cate ori se simte nevoia acestora. 

Primesti aprobare si apreciere pentru tot ceea ce faci... Ce poate fi mai minunat decat atat? Atentie insa! In cazul unui astfel de cuplu, un potential semnal de alarma poate fi tras atunci cand din prea multa iubire se poate ajunge la dependenta. Daca nu se acorda o oarecare libertate reciproca, se poate ajunge in timp la o relatie care oboseste.
In conditiile in care comunicarea emotionala rezista in timp, dragostea nu se va pierde pe drum
In cuplul “de cursa lunga”, unul dintre parteneri este foarte afectuos si ii place sa-si manifeste emotiile intr-un mod spontan si direct, iar celalalt prefera fapte concrete in locul gesturilor dulci de iubire. Unul are tendinta de a sufoca, celalalt de a se simti sufocat. Atata timp insa cat invatati sa dansati pe ritmul aceluiasi dans, relatia voastra are sanse mari de supravietuire. 

Tu si partenerul tau puteti face multe impreuna pentru a va ajuta reciproc sa evoluati moral si spiritual daca va tineti departe de unele manifestari mai putin placute ale incompatibililatii. Daca puteti sa priviti dincolo de cuvintele nepotrivite si de reprosurile rostite, probabil ca o sa realizati ca acestea nu sunt decat semnale de solicitare a iubirii si a acceptarii.

Acolo unde afectivitate nu e, nimic nu e

Cuplul “glacial” se confrunta cu mari probleme de comunicare emotionala. Afectivitatea nu este inteleasa asa cum trebuie sau nu este impartasita atunci cand trebuie. Arta iubirii presupune si capacitatea de a stii cand sa rezonezi sau nu cu partenerul, iar acest lucru nu se poate intampla intr-un timp record. Pentru ca cei doi sa mearga pe acelasi drum, este nevoie de mult timp, iubire si rabdare. Cum s-ar putea ajunge altfel la o relatie reusita daca cei doi parteneri ai cuplui nu stiu sa-si manifeste afectiunea si sa simta trairile celuilalt nici chiar in clipele de maxima intensitate afectiva? 

In timp, cuplul “glacial” poate invata din propriile greseli, asigurandu-se insa ca acestea nu se vor mai repeta si in viitor. Invata sa-ti lasi partenerul sa faca ce vrea, sa-i acorzi libertate, sa-l lasi sa faca pe victima, sa-l lasi in starea de vinovatie sau autocompatimire in care se complace, dar si sa-l incurajezi, sa-l sustii, sa-i oferi afectiune atunci cand se simte pregatit sa le primeasca.
Dragostea nu este niciodata ceea ce pare a fi, dar comunicarea poate schimba radical situatia.

Visurile voastre de iubire nu sunt compatibile cu ceea ce aveti in prezent, ceea ce duce la existenta unui anumit sentiment de dezamagire si de deziluzie. La suprafata, fiecare dintre voi arata si simte diferit. Va iubiti, dar in sinea voastra va intrebati cum ar fi aratat viata alaturi de altcineva. Priviti-va insa mai atent!

 Poate ca din punct de vedere emotional nu reusiti intotdeauna sa fiti pe aceeasi lungime de unda, insa in ochi aveti aceeasi stralucire si acelasi zambet luminos. Si poate nici nu va dati seama, dar uneori intuiti nevoile si dorintele celuilalt mai bine decat pe cele proprii. Acordati-va sansele pe care le meritati si renuntati la gandurile care nu fac decat sa raneasca si sa separe. 
Gasiti impreuna un mod mai simplu si mai tandru de a fi aproape unul de celalalt!

O singura realitate este o iluzie
Comunicarea este asemenea functionarii unei orchestre fara dirijor, in care fiecare interactioneaza cu toti si toti interactioneaza intre ei, iar acest proces de interactiuni continue creeaza realitatea sociala, care este o realitate socio-comunicationala. 

Este o iluzie a crede ca exista o singura realitate: realitatea este de ordinul atribuirii de semnificatie, care este produsul interactiunilor umane si al comunicarii.

Niciun fel de activitate, de la banalele activitati ale rutinei cotidiene si pana la cele mai complexe activitati desfasurate la nivelul organizatiilor, societatilor sau culturilor, nu mai pot fi imaginate in afara procesului de comunicare.
Dar comunicarea a devenit, de asemenea, si unul dintre cuvintele „la moda“, ale vremurilor noastre, ce multiplica activitatile sau evenimentele pe care le reprezinta si care tinde sa-si largeasca aria de semnificatii tocmai datorita interesului de care se bucura. 
Comunicarea moderna pare a se adresa, din aceasta perspectiva, tuturor in special si nimanui in general.

Aparent paradoxal, in tot acest ocean de comunicare ce ne inconjoara, simtim mai peste tot absenta unei comunicari reale: aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru interlocutori deosebiti ca pregatire si experienta; starile emotionale, sentimentele si intentiile cu care interlocutorii participa la comunicare deformeaza mesajul; ideile preconcepute si rutina influenteaza receptivitatea; diferentele culturale par a fi, mai mult ca niciodata, obstacole de netrecut.

Doar invatand sa comunicam autentic si eficient avem sanse sa ne facem auziti si ascultati. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu