Cred ca marea majoritate dintre noi femeile,din diverse motive mai mult sau mai putin justificate am jucat teatru, sau am mimat o stare contrara celei simtite in realitate si asta cel putin o data in viata. Pentru unele femei insa acesta sarada, a devenit parte integranta din viata lor, in care Eu-l propriu nu se mai regaseste, si in care propria personalitate s-a pierdut!
Interesant in toata acesta situatie este faptul ca desi constientizeaza ca totul nu este altceva decat un teatru, o aparenta, o imagine falsa despre ele, nu reusesc sa paraseasca "scena", si sa redevina ele insele.
"Nu sunt fericita,nu ma simt implinita emotional,deoarece nu am destui bani sa-mi permit macar un concediu pe an mai ca lumea,nici un sot pe care sa ma pot baza,nici un copil de care sa ma simt mandra,si nici un job care sa-mi ofere certitudinea ca in urmatorii 5 ani nu voi fi data afara etc. In asemenea situatii celor cu care interactionez, care nu cunosc realitatea mea, le afisez masca unei femei dintre cele mai fericite, careia nu-i lipseste nimic, care are o familie minunata, compusa dintr-un sot iubitor, care ma rasfata si care ar face orice pentru mine, plus un copil cuminte, ascultator, cu rezultate remarcabile la invatatura, cat si un job râvnit de multe persoane. Sincera sa fiu, ma simt extraordinar afisand aceasta masca, e obositor de foarte multe ori, si mai stiu ca nu-i nimic real. De fapt in familia mea situatia e exact contrara celei afisate."
Uite asa,am ajuns la concluzia ca nimic nu-i cum pare a fi. Ne dorim sa fim ca alte persoane, sa avem ce au ele, sa fim in locul lor doar pentru ca ne rezumam la aparenta. Cand de fapt, daca Cel de Sus ne-ar indeplini dorinta, sa ne puna in locul celor pe care-i invidiem, sau sa ne dea viata lor s-o traim, am constata ca am facut o gresala.
Cand spunem: "Vai ce mi-as dori sa fiu in locul lui cutare, sau ca x,y, ar fi bine sa ne gandim de doua ori, deoarece e posibil sa ne dorim necazurile si nefericirea cuiva. Si persoana de mai sus, isi doreste sa aibe ce au altele femei,care cine stie, poate simuleaza la fel de bine sau chiar mai bine decat ea FERICIREA si traiul bun. Nu pretuim ce avem, si constatam abia dupa ce am pierdut ce valoare inestimabila a avut!
Si totusi, sunt atat de putini cei care pot sa spuna sincer SUNT FERICIT/A.
Sa lasi "masca" macar pentru o zi intr-un sertar si sa incerci sa fii TU, fara sa-ti doresti nimic din ce au alte persoane, oare nu ar fi un prim pas spre FERICIRE?
